INTERVIU. Părintele Protopop Ioan Buftea, despre Halloween și Luminație – FOTO/VIDEO

Protopop Ioan Buftea

În timp ce în alte zone ale lumii se sărbătorește la sfârșitul lunii octombrie Halloween-ul, considerată o sărbătoare în care spiritele celor plecați din această lume se reîntorc pe pământ, românii sărbătoresc pe data de 1 Noiembrie „Luminația” sau „Ziua Morților”.

An de an, pe data de 1 Noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii. În această noapte, cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină datorită lumânărilor aprinse pentru cei morți.

De la sărbătoarea Halloween-ului la celebrarea Luminației (Ziua Morților), trecerea pare că s-a făcut aproape pe nesimțite. Totuși, de la o noapte sub semnul beznei și al ororilor la cea a luminii și a rugăciunii, de la chefuri și voie-bună, la plânsete, jale și morți, trecerea este cam bruscă. Tocmai de accea am decis să-l întrebăm pe părintele protopop și preot paroh în parohia „Sf. Nectarie din Dej”, Ioan Buftea, despre acest subiect.

Parinte, ce reprezintă pentru Biserica Ortodoxă „Ziua Morților” sau „Luminația”, cum este cunoscută ea în această parte a țării?

Ziua celor adormiți sau a celor morți reprezintă o zi în care creștinii, în mod deosebit prin rugăciune, își amintesc de cei adormiți, de cei trecuți din lumea aceasta, și fac aici o paranteză, cei care pleacă din lumea aceasta nu sunt trecuți în neființă, ci sunt trecuți într-o altă viață. Tocmai de aceea Biserica Ortodoxă face rugăciuni și pentru cei vii, dar și pentru cei adormiți. Știm foarte bine că rugăciunea străbate cerul și pământul. Tocmai de aceea Biserica noastră a rânduit mai multe zile în care să se facă pomeniri pentru cei adormiți, nu doar o singură zi din an. Prin rugăciune spuneam că noi putem străbate cerul și pământul, iar omul crează o legătură vie cu Dumnezeu prin această stare de rugăciune. Tocmai de aceea noi nu putem să-i uităm pe cei dragi nouă, care au plecat din lumea aceasta, știind foarte bine că ei, chiar dacă din punct de vedere fizic s-au întors în pământ, sufletul lor se întoarce la Dumnezeu, Acela care L-a creat pâna la urma pe om.

De ce obișnuiesc oamenii să dea pomană în această zi și ce reprezintă de fapt acest gest?

Referitor la pomană, omul este foarte bine să fie milostiv. Milostenia este o virtute pe care creștinul trebuie s-o dobândească pe parcursul vieții pamântești. Mântuitorul a și spus că „fericiți sunt cei milostivi, că aceia se vor milui”. Ideal ar fi ca cel care traiește pe acest pământ să facă pomană cât este în viață, însa noi facem pomană și pentru cei care s-au mutat din lumea aceasta. Foarte frumos se spune încă din Vechiul Testament, în Cartea Tobit, capitolul 12, versetul 9: „Mila curăță tot păcatul”. Chiar dacă cel care s-a mutat de pe acest pământ poate n-a apucat să facă prea multă pomană, facând noi – cei care am rămas pe acest pământ – pomana pentru cei adormiți ne ajutăm în primul rând pe noi, îi ajutăm și pe cei cărora le facem pomana pentru că, făcând pomană pentru cei adormiți sau făcând milostenie în numele celor adormiți, se creează o legătură specială de comuniune între cel care dăruiește și cel care primește. Cel care primește are datoria morală de a se ruga pentru cel care s-a mutat de pe acest pământ și repet, rugăciunea este foarte importantă. Rugăciunea străbate cerul și pământul și cu cât se roagă mai mulți oameni, cu atât sufletul are o mai mare ușurătate pentru că noi credem în puterea rugăciunii.

Știm cu toții că pe data de 1 Noiembrie se sarbătorește „Luminația”. De ce se sărbătorește „Luminația” în această zi și nu în oricare altă zi din an?

Trebuie de la început să facem o precizare. În Biserica Ortodoxă nu este o singură zi de prăznuire sau de pomenire a celor adormiți. La fiecare Sfântă Liturghie se pomenesc și cei vii și cei morți, pe același disc. Se scoate câte o părticică, sau câte o miridă cum spunem noi, deci oamenii sunt obișnuiți să aducă prescură la altar, să aducă pomelnic cu cei vii și cu cei adormiți, iar preotul îi pomenește și pe cei vii și pe cei morți. Deci, la fiecare Liturghie se fac pomeniri și pentru cei adormiți. Mai mult de atât, în Biserica Ortodoxă s-au orânduit mai multe zile de pomenire, în mod deosebit sâmbăta, care este o zi specială în care noi ne amintim de cei adormiți. De ce sâmbăta? Pentru că Domnul Hristos S-a pogorât în mormânt tocmai într-o zi de sâmbăta și a dezlegat legăturile iadului. Pe lângă ziua de sâmbătă, în care ne amintim de cei adormiți sau facem pomeniri pentru cei adormiți, sunt Moșii de Vară, sunt Moșii de Iarna și, în anumite perioade după ce cel adormit se mută din lumea aceasta, creștinii obișnuiesc să facă parastase: la 6 săptămâni, la 6 luni, la un an. Majoritatea fac din an în an și își aduc aminte de cei adormiți sau de cei dragi care s-au mutat din lumea aceasta. Acum referitor la 1 Noiembrie. Trebuie sa știm că Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică sărbătoreau „Duminica Tuturor Sfinților” în prima duminică după Rusalii. Papa Grigore al III-lea a schimbat această sărbătoare și a mutat-o pe data de 1 Noiembrie. Tot atunci s-a hotărât în Biserica Catolică să se facă pomeniri pentru cei adormiți. Trăind în Transilvania, și știm foarte bine care a fost trecutul aici, pe acest teritoriu, și mai ales în zona noastră, s-a încetățenit această tradiție ca la 1 Noiembrie să se facă pomeniri pentru cei adormiți. Nu este rau că este o zi specială pe 1 Noiembrie când se fac pomeniri pentru cei adormiți. Până la urmă, rugăciunea ajută și nu ne poate încurca cu nimic. Însă este bine de știut că în Biserica noastră sunt și alte zile de pomeniri, de exemplu „Sâmbăta lui Lazăr” când se fac pomeniri pentru cei adormiți (…) Nu încercăm să supărăm nici noi pe nimeni și nici alții să ne supere pe noi, s-a găsit această soluție ca la 1 Noiembrie ortodocșii, catolicii și reformații să facă pomeniri pentru cei adormiți. Nu este un lucru rău în a-i pomeni într-o anumită zi pe cei adormiți, însă nu-i de dorit să fie doar o singură zi pe an în care noi să mergem în cimitir.

Părinte, vă propun să ne îndreptăm acum atenția și spre influențele exterioare ale acestei sărbători. Românii, am observat cu toții, în urmă cu câțiva ani au adoptat Halloween-ul, care se sărbătorește în fiecare an pe data de 31 octombrie, cu o zi înainte de „Luminație”. Există influențe religioase într-o asemenea sărbătoare?

E delicată această întrebare. Această sărbătoare nu știu cum a intrat și la noi în România, într-o țară aproape 100% creștină, însă e adevărat că noi încercăm să acceptăm anumite lucruri dar în clipa în care se lovește foarte mult în familie sau se lovește în copii, sau într-o sărbătoare în care până la urmă (…) persoanele dragi nouă sunt luate în derâdere, vedeți aceste măști, anumite carnavale care se fac, anumite petreceri care se fac cu ocazia acestei sărbători. Mai grav este că această sărbătoare, sau așa-zisă sărbătoare, a pătruns chiar și la școală, iar copiii se deghizează. Binențeles că Biserica noastră nu poate fi de acord cu astfel de sărbători, îi respectam pe toți, însă trebuie să știm că este o sărbătoare păgâna, o sărbătoare a celților. Ei sărbătoreau la 1 Noiembrie trecerea în noul an, având doar două anotimpuri – vara și iarna. Sărbătoreau trecerea în noul an la 1 Noiembrie și atunci încercau prin anumite ținute, anumite măști, oarecum, să alunge anumite spirite. Repet, această sărbătoare nu are nimic de-a face cu „Ziua Morților” și este dureros dacă unii confundă această sărbatoare în care noi ne amintim de cei adormiți, cu sărbătoarea aceasta care, nu știu de unde a venit, cred că de undeva de peste ocean, cred că din America, iar creștinii noștri trebuie să fie atenți, că nu tot ce vine de dincolo este foarte bun (…).

Ce părere aveți despre superstițiile care sunt lansate în cotidian cu ocazia Halloween-ului?

Referitor la aceste superstiții, este bine de reținut și de știut pentru fiecare dintre noi că Biserica nu încurajeaza astfel de lucruri și ca să fiu și mai bine înțeles, daca îmi permiteți, o să citesc ceva din Vechiul Testament. (…) Dumnezeu prin gura lui Moise spune foarte clar referitor la cei care ghicesc sau cei care prezic. Se spune în cartea Deuteronom, în capitolul 18, versetul 10 până la 12, aceste cuvinte: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiu sau pe fiica lor prin foc, nici prezicători sau ghicitori sau vrăjitori sau fermecători, nici descântători, nici chematori de duhuri, nici mag, nici cei ce grăiesc cu morții, căci urâciune este în fața Domnului tot cel ce face acestea, și pentru această urâciune îl izgonește Domnul Dumnezeu de la Fața Sa”. Deci este foarte limpede că Biserica nu încurajează astfel de lucruri și credincioșii noștri știu foarte bine că nu este de dorit să meargă pe la anumiți oameni care, oarecum ei se gândesc, că știu viitorul sau ne-ar știi trecutul nostru. Noi nu putem încuraja asemenea practici oculte, care până la urmă n-au nicio legatură cu Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu viu, un Dumnezeu care ne iubește și un Dumnezeu care nu ne vrea răul, ci un Dumnezeu care întodeauna așteaptă de la noi să ne întoarcem și așteaptă să ajungem acolo de unde am plecat, și anume lângă El.

Vreau să vă mai întreb despre tradițiile care au loc odată cu această sărbătoare, despre slujba religioasă din cimitire. Ce reprezintă această slujbă?

În această perioadă credincioșii merg înainte la morminte și le pregătesc, le curăță, aduc anumite flori specifice acestei perioade, se aprind candele, se aprind lumânări. Trebuie să amintim că lumânarea reprezintă Învierea Domnului, lumina pe care Domnul Hristos a adus-o prin Învierea Sa. Noi, Biserica, în această perioadă mergem la mormintele credincioșilor și facem pomeniri pentru cei care s-au mutat din lumea aceasta. Se face o slujbă de pomenire, o rugăciune de dezlegare, ați pomenit și de acea pomană, se face și pomană. Înainte de a merge în cimitir preoții intră în biserică și săvârșesc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, se face un parastas de obște, adică un parastas pentru toți cei adormiți, după care se merge și la mormânt. Dacă sunt de sfințit cruci, se binecuvintează crucile care s-au așezat la mormânt. Și aici un aspect foarte important, credincioșii noștri, la mormânt, întodeauna pun o cruce. Crucea nu este altceva decât semnul biruinței asupra morții. Se sfințește Sfânta Cruce, se binecuvintează și se stropește cu aghiasmă.

Un mesaj de final?

Ne rugăm Domnului Hristos, Cel care a biruit moartea, să îi mângâie pe toți cei care s-au despărțit de ființe dragi. Îl rugăm pe Domnul Hristos ca pe toți cei care au adormit în nădejdea Învierii să îi odihnească Dumnezeu într-un loc luminat, într-un loc de verdeață, acolo unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Pentru toți cei care ne ascultă, referitor la această sărbătoare, și anume „Pomenirea pentru cei adormiți”, este bine să ne aducem aminte de cei dragi, ori de câte ori putem, și să mergem la cimitir pentru că din mormânt putem face un loc de pelerinaj, un loc în care să ne reculegem, un loc unde să aprindem o lumânare și să spunem o rugăciune pentru toți cei care s-au mutat din lumea aceasta. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți!

loading...

Despre autor

Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.
Câmpurile necesare sunt marcate cu*