Conectează-te cu noi

Recomandări

PORTRET DE MILITAR. Subofițer Cătălişan Flore Alexandru, din Dej. Viața din spatele uniformei de militar

Publicat acum

pe

11813487_1135854673095925_1018533470918858123_n

Ne trăim viaţa cu mai mare sau mai mică patimă şi intensitate, alergăm după obiective şi lucruri mai mult sau mai puţin efemere, suntem, mai mult sau mai puţin, prizonierii propriilor noastre ambiţii, frustrări, împliniri sau neîmpliniri, ritmului ameţitor impus de traiul cotidian al secolului dar mai ales al societăţii în care trăim uitând, nu de puţine ori, să fim umani, să ne caracterizăm şi să fim caracterizaţi în tot ceea ce facem, mereu, prin prisma valorilor perene ale umanităţii: empatie, altruism, dedicare, perseverenţă, sacrificiu şi modestie.

Ne bucurăm pentru lucruri mici şi efemere, ne lamentăm şi suferim pentru la fel de mici şi efemere neîmpliniri şi nu odată ne transformăm în propriile noastre victime uitând ce înseamnă să ai ca lumină călăuzitoare în viaţă valori ca cele amintite mai devreme.

Se numeşte Cătălişan Flore Alexandru, este subofiţer în cadrul Batalionului 811 Infanterie „Dragonii Transilvani” din Dej.

S-a născut la 30 august 1962, în podişul Transilvaniei, în satul Corneşti, judeţul Cluj, într-o familie de ţărani gospodari, fiind primul copil al familiei, cinci ani mai tîrziu familia mărindu-se cu încă un membru, o fetiţă.

Anii 70 îi poartă în localitatea Dej unde părinţii muncesc şi primesc o locuinţă. Acolo tânărul Florea începe şcoala primară, gimnazială şi mai apoi clasele a IX a şi a X a, schimbând de-a lungul anilor mai multe şcoli. A fost o perioadă grea pentru el pentru că îşi pierde tatăl, răpus de o boală cruntă, tocmai atunci când avea mai mare nevoie de el.

În anul 1979 se înscrie la Şcoala Profesională de Mecanici Auto din Cluj Napoca pe care o termină în anul 1980, fiind repartizat la o autobază din localitatea Gherla, ca şofer. În acelaşi an se mută, împreună cu mama şi sora, în acea localitate, fiind capul familiei şi responsabil pentru binele lor.

Lucrează ca şofer din anul1980 până în anul 1983, urmând în paralel cursurile liceului la seral, pe care îl termină în anul 1983. Deja era cu un pas mai aproape de un vis al lui din copilăire, acela de a fi militar şi alege să dea examen de admitere la Şcoala Militară de Subofiţeri de la Sibiu, examen promovat, fiind admis la arma Infanterie.

În anul 1985, tânărul sergent-major, depune Jurământul Militar şi primeşte repartiţie la Regimentul 81 Mecanizat „Bobâlna”, în localitatea Dej. Începe cariera militară ca gestionar de companie la o companie de infanterie până în anul 1987, când, este mutat la ordin, Comandant de Pază, la un depozit al Diviziei 4 Infanterie.

Îşi îndeplineşte exemplar atribuţiunile funcţionale până în anul 2004, când este numit Subofiţer de Companie în cadrul Batalionului 811 Infanterie, la aceeaşi companie unde, în urmă cu 7 ani, era gestionar.

Omul potrivit la locul potrivit este un ideal iar lui i-a fost realitate, noua funcţie fiind exact ceea ce i se potrivea ca profesionist şi nu numai.

A devenit „tăticul” oamenilor, cel pe care militarii se puteau baza întotdeauna, cel care avea un sfat pentru oricine, un cuvânt de îmbărbătare dar cel mai important, tandemul comandant companie-subofiţer de companie este emblematic pentru militarii din subordine, pentru noţiunea de lucru în echipă, fiind model de urmat pentru toţi ceilalţi.

În aceeaşi notă de profesionalism execută prima misiune internaţională în Irak, în anul 2006, apoi pe cea de-a doua în anul 2010 în Aganistan unde capătă, dar de la subordonaţi, porecla „Moşul”, ca recunoaştere a profesionalismului şi înţelepciunii de care dă dovadă alături de comandantul lui, echipă care reuşeşte performanţa de a-şi face subordonaţii să „respire la unison”, îndeplinindu-şi misiunile aşa cum le-au fost ordonate şi fiind adevăraţi ambasadori ai ţării şi armatei noastre pe acele meleaguri.

Urmează, în curând, o nouă provocare, o altă misiune în Afganistan, ca ajutor comandant pluton infanterie, la 53 de ani, ceea ce pare rupt dintr-un film de ficţiune, greu de imaginat dar mai ales de transpus în fapte. Şi o face cu aceaşi determinare şi altruism ca în urmă cu 30 de ani, cînd primea repartiţia în prima sa unitate militară ca tânăr sergent-major.

De unde îşi trage energia necesară şi obligatorie de altfel pentru a fi ceea ce este şi pentru a continua?
Doar el ştie.

Aceasta-i, pe scurt, cariera militară a acestui subofiţer fără a mai pomeni de cotidianul vieţii de militar, de celelalte privaţiuni aferente meseriei, de misiuni în ţară, instrucţie, trageri, aplicaţii şi atât de multe altele.

Incredibil, dar ceea ce este de-a dreptul năucitor de-abia urmează – viaţa de dincolo de uniforma de militară.

Urmaţi firul noii poveşti în paralel cu cea de până aici pentru a pătrunde cu adevărat în universul acestui om, pentru a-i înţelege nemărginirea şi povara în acelaşi timp.

Undeva în anul 1985 cunoaşte o „floarea ardeleană” cu care alege să-şi unescă destinul. Merg împreună pe drumul hărăzit de viaţă şi câţiva ani mai târziu, neputând avea copii din cauza unor incompabilităţi genetice, hotărăsc să înfieze unul.

După eforturi susţinute, iarăşi, reuşesc în anul 1999 să îl înfieze pe Arian Alexandru, o mândreţe de copil de numai 3 luni. Totul începea cum nu se poate mai frumos pentru ei dar, odată cu trecerea timpului, observă că ceva nu este în regulă cu micul Arian, care nu se comportă precum copii de vârsta lui. Încep controalele la diverşi medici, spitale şi undeva în jurul vârstei de opt luni primesc recomandarea să mai aştepte până la împlinirea vârstei de un an, pentru o concluzie pertinentă în ceea ce priveşte starea micuţului.

La împlinirea acestei vârste, în urma unui control amănunţit primesc o lovitură devastatoare: Arian este suspect ca suferind de „Hemipareză pe partea dreaptă cu retard neurologic şi de vorbire, încadrat în gradul I grav de persoană cu dizabilităţi”. Acest rezultat se confirmă ulterior, în jurul vârstei de 3-4 ani, moment de răscruce pentru tânăra familie.

Trebui să ia o decizie având în vedere faptul că medicul le confirmă ca boala nu este vindecabilă, copilul va avea probleme de locomoţie, de vorbire, nu va putea să scrie şi să citească niciodată ca alţi copii şi, mai ales, cineva va trebui să aibă grijă de el pentru tot restul vieţii lui.

În ciuda crudei şi implacabilei realităţi decid să păstreze copilul, deşi aveau opţiunea de a-l duce înapoi, la centrul de unde fusese înfiat, şi aleg să-şi dedice restul vieţii îngrijirii lui căci, vorba ardeleanului, „nici p’un câne nu-l arunci de la casă, darmite un ciot de om”.

Încep greii ani de viaţă dedicată acestui copil, cu drumuri de două ori pe săptămână la Gherla, judeţul Cluj, cale de 45 de kilometri, pentru tratamente ale afecţiunilor copilului, 7 ani fără întrerupere, la logoped, neurolog, clinici de recuperare, de chirurgie pentru operaţii de alungirea de tendoane, e.t.c..

Suplimentar, se derulează acasă, recuperare kinetoterapeutică, înot la bazin, plimbări zilnice de cel puţin 3-5 km, îmbrăcat, spălat, încercat cu obstinaţie a-l învăţa scrisul şi cititul şi multe altele, imaginabile şi neimaginabile.

Greu – puţin spus, însă oare cum am putea zugrăvi în cuvinte sărace calităţile acestor oameni sau ce calitate anume, din cele atribuite nouă, oamenilor, le-ar lipsi lor?

Soţia renunţă la serviciu, undeva în anul 2002, pentru a putea fii în permanenţă alături de Arian, fiind secondată de cel ce a jurat să-i fie aproape mereu, la bine şi la greu.

Pot fi văzuţi adesea, prin parcul şi pe străzile oraşului, pe arşiţă sau ploaie, tată şi fiu, primul concentrat şi al doilea târându-şi cu greu picioarele, la plimbarea obligatorie care, speră cu încăpăţânare el tatăl, o să-i facă bine lui, copilului.

Nu are timp de o bere cu prietenii chiar dacă ar vrea, nu are timp de un film sau de un spectacol, chiar dacă-i plac şi ele pentru că are altceva de făcut, mai important decât orice pe pământul ăsta, are grijă de copilul lui.

Şi îşi poartă cu mândrie crucea, dedicat cu trup şi suflet cauzei în care crede, nu se plânge de greutăţile vieţii lui, nu cere ajutor şi, incredibil, este şi militarul care nu abdică de la nimic în exercitarea atribuţiunilor sale funcţionale şi care are puterea şi resursele morale şi nu numai, de a da un sfat, de a fi de ajutor şi de folos subordonaţilor, colegilor şi comandanţilor lui, în egală măsură.

Ameţitor este faptul că nu şi-a pierdut speranţa, nici măcar o clipă, nu disperă şi crede cu încăpăţânare că într-o bună zi o să fie fericit că Arian al lui aleargă şi râde ca orice copil, scrie şi o să îi şi citească ceea ce a scris.

Aşa să îl ajute Dumnezeu, merită să il ajute!

Oare câţi dintre noi avem puterea de a face aşa ceva, de a lăsa pentru o clipă la o parte preocupările banale şi neînsemnate de zi cu zi, abordările superficiale ale problemelor care contează cu adevărat, stereotipurile în gândire şi acţionale în favoarea lucrurilor, calităţilor şi comportamentului ce ne caracterizează ca fiinţe umane şi de care aminteam la începutul acestei poveşti, oare câţi?

Autor: Plutonier-adjutant principal Florea SAS

Recomandări

VIS DEVENIT REALITATE. O dejeancă i-a cântat Papei Francisc. ”Cuvintele sunt prea mici pentru a reda…” – FOTO

Publicat acum

pe

Maria Moldovan, o dejeancă în vârstă de 24 de ani, și-a îndeplinit recent unul dintre cele mai mari visuri ale sale: i-a cântat Papei Francisc, chiar la Vatican.

Dejeanca – care spune despre ea că iubește muzica de mică – a început să cânte de la o vârstă fragedă. A învățat la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu”, Liceul Teoretic ”Alexandru Papiu Ilarian” Dej (a IX-a și a X-a) și la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca (ultime două clase), iar apoi a continuat studiile la Academia de Muzică ”Gh. Dima”. Maria, o fire ambițioasă și cu dorință de a realiza mai mult, nu s-a oprit aici. A aplicat pentru o bursă în Roma, pentru a studia Muzicoterapia, și a fost admisă. În paralel, dejeanca a început un master, la Academia de Muzică (fiind în anul trei) și s-a înscris și la Facultatea de Psihologie din Cluj.

De mică, Maria a avus un vis: să reușească într-o bună zi să îi cânte Papei. ”Marele meu vis a fost să ajung să cânt Sfântului Părinte, însă știam că acest lucru nu este chiar atât de ușor de realizat. Dar nu am încetat să sper și să cred că într-o zi va fi posibil. Astfel, am dat audiții pentru a intra intr-un cor care aparține de Vatican și care este prezent la multe evenimente cu Sfântul Părinte. Corul se cheamă <<Corul Diecezei de Roma>> și este dirijat de monsegnor-ul Marco Frisina, unul dintre cei mai mari compozitori și dirijori din Vatican. Deși este atât de renumit, monsegnor-ul este extrem de modest, mereu emană o prezență caldă, un zâmbet sincer și o privire blândă. De mică îi ascultam muzica și îl admiram, iar muzica sa mereu a avut un impact puternic asupra mea. Si faptul că am luat audițiile și am intrat in corul dânsului, pentru mine ca și muzician, înseamnă foarte mult”, a declarat pentru Dej24.ro Maria Moldovan, cea care și-a început cariera interpretând muzică folk, sub coordonarea profesorilor dejeni Kinga Nan și Ștefan Lako.

În urmă cu câteva zile, visul dejencei de a-i cânta Papei s-a îndeplinit. Cu ocazia comemorării liturgice a Sfintei Cecilia, fecioară și martiră, considerată ”patroana spirituală a muzicii”, în perioada 23-25 noiembrie, la Vatican a avut loc cea de-a treia Întâlnire Internațională a Corurilor Parohiale (în organizarea Consiliului pontifical pentru promovarea noii evanghelizări), unde s-au reunit peste 8000 de cantori și muzicieni de pe toate continentele.

În prima zi s-au desfășurat o serie de conferințe pe tema muzicii sacre, iar între acestea Corul Diecezei de Roma – din care face parte și Maria – a cântat. A doua zi, participanții la Întâlnirea Internațională a Corurilor au fost primiți în audiență de Papa Francisc, iar apoi dejeanca – alături de colegii ei din cor – a susținut un concert în cinstea Sfintei Cecilia.

”Pentru mine a fost un moment cu o încărcătură emoțională foarte mare. Practic marele meu vis a devenit realitate. Muzica pe care o cântam atunci era absolut înălțătoare, plus că eram acompaniați și de orchestră, și asta a făcut ca acest moment să fie și mai solemn și emoționant. Mi-aș dori să pot explica prin cuvinte ce am simțit în acel moment, însă cuvintele sunt prea mici pentru a reda exact bucuria pe care o simțeam. Pot doar să spun ca sunt cu adevărat o persoană binecuvântată și mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru”, ne-a mărturisit Maria, care este și compozitor, nu doar interpret.

Cea de-a treia zi s-a încheiat cu Sf. Liturghie prezidată în bazilica San Pietro de mons. Rino Fisichella (unde corul din care face parte Maria a cântat din nou) și cu rugăciunea ”Îngerul Domnului” în Piața Sfântul Petru condusă de Papa Francisc.

Continuă să citești

Administraţie

EXCLUSIV – Dej | Am aflat DE CE S-A ÎNCHIS Torocul! Deficiențe GRAVE găsite de DSP Cluj (3)

Publicat acum

pe

Serialul ”Parcul Balnear Toroc Dej, închis de DSP Cluj!” continuă astăzi cu episodul trei! Nu numai că am primit confirmarea oficială că DSP a pus zăvorul peste stațiune, am aflat și toate motivele care au stat la baza deciziei de a suspenda activitatea. Dacă unele nereguli descoperite de direcția clujeană erau ușor de intuit, altele sunt de-a dreptul reprobabile și grave!

Pe 26 septembrie, publicația noastră scria în EXCLUSIVITATE că reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică (DSP) a Județului Cluj s-au prezentat la Parcul Balnear Toroc Dej și au găsit numeroase nereguli, solicitând închiderea stațiunii până la remedierea lor. Tot atunci am cerut explicații privind zăvorul pus pe Toroc, iar Primăria Municipiului Dej a recunoscut că s-au efectuat ”controale ale autorităților responsabile”. Totuși, în ciuda evidentului, administrația a susținut printr-un comunicat trimis pe adresa redacției că ”adevăratul motiv” pentru care se închide Parcul Balnear Toroc este efectuarea unor ”lucrări de reparații și întreținere care se impun la finalul sezonului estival 2018”.

O zi mai târziu, la finalul ședinței Consiliului Local Dej, adevărul a ieșit la iveală: DSP Cluj a dispus, de fapt, închiderea Torocului! ”Au venit cei de la DSP și asta au spus <<sistați activitatea până renovați problema!>> (…) Și calitatea apei, în momentul acela nu a fost cea dorită”, a recunoscut primarul Morar Costan, după ce consilierul local Marius Butuza a cerut explicații privind situația de la Toroc și a solicitat procesul verbal întocmit de DSP la finalul controlului.

Având în vedere că primarul Morar Costan a fost evaziv, iar procesul verbal nu a mai apărut, Dej24.ro a făcut o adresă către Direcția de Sănătate Publică (DSP) Cluj pentru a afla adevărul direct de la sursă.

Ce au verificat reprezentanții DSP Cluj la Toroc și ce măsuri s-au dispus?

Ca urmare a adresei noastre, am aflat că reprezentanții DSP Cluj au ”puricat” Torocul ”în lunie august și septembrie, ocazie cu care s-au verificat condițiile igienico-saniatre de la nivelul unitații (dotări, întreținere, monitorizare calitate apă de îmbăiere, dotarea cu substanțe dezinfectante, efectuarea operațiunilor DOD, examinări medicale periodice și cursurile de formare a personalului, etc). Măsurile cu efect imediat au vizat respectarea ritmului de monitorizare a calității apei de îmbăiere conform cu normele în vigoare, asigurarea parametrilor fizico-chimici în limitele prevăzute de legislație pentru apa de îmbăiere, asigurarea de produse biocide însoțite de documente de reglementare, efectuarea corespunzătoare a manoperelor de curățenie și dezinfecție, actiuni ce puteau fi rezolvate fără ca activitatea să fie închisă”.

De ce s-a pus zăvorul peste Toroc?

Deși acțiunile amintite mai sus puteau fi rezolvate fără ca activitatea stațiunii să fie închisă, controlul DSP Cluj din data de 24 septembrie a fost DECISIV. Atunci s-a decis suspendarea activității unității până la remedierea tuturor deficiențelor!

Dacă vă întrebați de ce s-a pus lacătul peste Toroc, răspunsul primit de la DSP ne-a șocat și pe noi: apa nu corespunde din punct de vedere fizico-chimic și nici microbiologic, condițiile igienico-sanitare sunt necorespunzătoare, iar camerele de cazare sunt neautorizate sanitar! Redăm integral neconformitățile găsite de DSP:

– nerespectarea ritmului de monitorizare a calității apei de îmbaiere
– conform buletinelor de analiza 1274/21.09.2018; 1054/17.09.2018 (prelevate de reprezentanții DSP Cluj), apa nu corespunde din punct de vedere fizico-chimic, cât și microbiologic
– condiții igienico-sanitare necorespunzătoare în zona aferentă piscinei interioare, spații anexe și zona de băi sărate
– grupurile sanitare pentru personal și clienți neîntreținute
– la etaj sunt amenajate 6 camere de cazare dar neautorizate sanitar

Acestea nu au fost singurele controale la Toroc, în ultimii trei ani fiind aplicate diferite sancțiuni! ”În perioada 2015 până în prezent, au fost efectuate 6 controale, ocazie cu care s-au stabilit măsuri cu termene de remediere și s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea ritmului de monitorizare calității apei de îmbăiere. În urma măsurilor stabilite, anual s-au efectuat lucrări de igienizare a unității”, ne-au mai transmis reprezentanții direcției clujene.

Vă reamintim, conform comunicatului Primăriei Municipiului Dej, Parcul Balnear Toroc Dej ar urma să fie redeschis pe 17 octombrie.

Citește și:

EXCLUSIV – DSP Cluj a găsit NEREGULI la Parcul Balnear Toroc Dej. Stațiunea, ÎNCHISĂ o perioadă (1)

EXCLUSIV. Dej24.ro a avut dreptate: Parcul Balnear Toroc Dej, ÎNCHIS de DSP! Explicațiile primarului – VIDEO (2)

Continuă să citești

Administraţie

EXCLUSIV. Dej24.ro a avut dreptate: Parcul Balnear Toroc Dej, ÎNCHIS de DSP! Explicațiile primarului – VIDEO (2)

Publicat acum

pe

Dej24.ro a avut dreptate! Parcul Balnear Toroc Dej s-a închis ca urmare a controlului DSP Cluj, nu pentru ”lucrări de reparații”, așa cum am fost anunțați ieri printr-un comunicat.

Ieri, Dej24.ro scria în EXCLUSIVITATE că reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică (DSP) a Județului Cluj s-au prezentat la Parcul Balnear Toroc Dej și au găsit numeroase nereguli, solicitând închiderea stațiunii până la remedierea lor. Tot ieri am cerut explicații privind zăvorul pus pe Toroc, iar Primăria Municipiului Dej a recunoscut că s-au efectuat ”controale ale autorităților responsabile”. Totuși, în ciuda evidentului, administrația a susținut printr-un comunicat trimis pe adresa redacției că ”adevăratul motiv” pentru care se închide Parcul Balnear Toroc este efectuarea unor ”lucrări de reparații și întreținere care se impun la finalul sezonului estival 2018”.

Dacă ieri controlul DSP doar a ”coincis” cu lucrările de reparații programate la Toroc (așa cum a susținut primăria în comunicat), astăzi, la finalul ședinței Consiliului Local Dej adevărul a ieșit la iveală: DSP Cluj a dispus, de fapt, închiderea Torocului! Încă de la începutul întrunirii, consilierul local Marius Butuza i-a cerut primarului Morar Costan procesul verbal întocmit de DSP Cluj. Cum documentul nu a mai apărut până la finalul ședinței, liberalul Butuza a luat cuvântul.

”Zilele trecute a avut loc acolo (n.r. – la Parcul Balnear Toroc Dej) un control al DSP Cluj care, după informațiile mele, a dezvăluit grave disfuncționalități. Situația mi se pare alarmantă pentru că este o investiție făcută cu mari eforturi, pe banii cetățenilor municipiului Dej (…) Am cerut acel proces verbal, văd că administrația refuză să ni-l pună la dispoziție (…) Vreau să îl rog pe domnul primar să nu se mai facă că nu vede ceea ce se întâmplă acolo (…) Anul trecut, înainte de a fi inaugurată, baza a intrat în reabilitare, în luna aprilie. Nu este normal să se întâmple acest lucru! Acum, din câte am fost informat, baza este închisă tot așa, pentru lucrări de reabilitare. Sunt convins că lucrurile sunt grave acolo și vreau ca toți colegii (n.r. – consilierii) să fie informați cât se poate de bine despre situația de acolo pentru că răspundem cu toții în fața comunității”, a declarat Butuza.

Primarul Morar Costan l-a acuzat pe liberal că niciodată nu a scos în evidență lucrurile bune și că ”de-abia așteptați să informați tot ce e negativ la nivelul comunității”. După ce a relatat ”istoria Torocului”, cu accent pe slabul management al fostului primar liberal Ioan Ungur, Morar Costan a vorbit despre investiția de extindere a exteriorului și despre numărul mare de turiști de la Toroc: 4500 de oameni – sâmbăta și duminica – ”mulțumiți de activitatea noastră”, după cum a explicat edilul.

Revenind la subiect, Morar a specificat că ”în zona administrativă, în interior – unde e bazinul – nu s-au făcut investiții de 10 ani de zile. Acum facem investiții pentru că liner-ul (n.r. – finisaj folosit pentru piscine) respectiv tot e spart… Au venit cei de la DSP și asta au spus <<sistați activitatea până renovați problema!>> (…) Și calitatea apei, în momentul acela nu a fost cea dorită, a recunoscut primarul. Vizavi de cele constatate de DSP, executivul dejean a decis să facă constestație și se așteaptă un răspuns în acest sens.

Pe finalul intervenției, edilul Costan Morar a mai făcut o declarație interesantă: ”Sunt pe punctul acum să mi se aprobe un proiect de 8 milioane de euro pentru extinderea (n.r. – Torocului) până la bălți”.

Vă reamintim, până în 17 octombrie, accesul în baza de agrement este restricționat.

*Vezi în MATERIALUL VIDEO de mai jos toate declarațiile făcute pe marginea acestui subiect și discuțiile aprinse de la final!

Continuă să citești

RECLAMĂ

loading...

ABONEAZĂ-TE PENTRU ȘTIRI VIDEO

PUBLICITATE

CAUTĂ CE TE INTERESEAZĂ

Web Doar pe Dej24.ro

DONEAZĂ

Dacă doriți să sprijiniți financiar Dej24.ro, CLICK pe butonul de mai jos pentru a dona orice sumă de bani.

PARTENER

Cele mai populare