”Brișcălitul feciorilor”, obicei de Paște într-o comună din apropiere de Dej

În satele din județul Cluj, ziua de Paști era marcată și de momente comunitare pline de umor și coeziune socială. Un asemenea obicei, astăzi aproape uitat, este cel numit ”brișcălitul feciorilor”, păstrat până nu demult în satul Bobâlna.

După-amiaza zilei de Paști aducea localnicii în curtea bisericii, unde atmosfera se transforma într-una de judecată simbolică și veselie colectivă. Un sătean ales dinainte pregătea un „mai” de lemn – unealtă folosită de obicei de femei pentru spălatul rufelor la râu. Alți trei sau patru bărbați prindeau feciorul „vinovat” – adesea un tânăr care greșise în timpul postului sau făcuse vreo poznă cunoscută de comunitate.

Tânărul era ridicat pe orizontală, iar cel cu maiul îl lovea ușor la tălpi, însoțind gestul de versuri comice și mustrătoare, rostite în graiul local:

„𝑈𝑛𝑎 𝑚𝑖𝑒, 𝑢𝑛𝑎 𝑡̦𝑖𝑒,

𝑈𝑛𝑎 𝑠̦𝑖̂ 𝑙𝑢’ 𝑉𝑎𝑠𝑎𝑙𝑖𝑒,

𝐶-𝑜-𝑛𝑏𝑢𝑟𝑑𝑎𝑡 𝑐𝑎𝑟𝑢’ 𝑐𝑢 𝑓𝑎̂𝑛

𝐶𝑢 𝑡𝑎̆𝑡𝑢’ 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑖 𝑏𝑎̆𝑡𝑟𝑎̂𝑛,

𝑈𝑖𝑡𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑐𝑎̂𝑡 𝑐𝑒𝑝𝑒𝑙𝑒,

𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑡𝑎̆𝑡𝑒 𝑓𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒.”

Versurile, mereu adaptate situației, evidențiau într-o cheie satirică faptele comise. Se continua astfel până erau „brișcăliți” toți cei vizați – tineri care încalcă rânduiala postului, umblă fără rost prin sat ori stârnesc supărări.

Important este că nimeni nu se supăra. Dimpotrivă, întreaga comunitate privea aceste gesturi drept formă de corecție ludică, de reamintire a normelor prin râs și bunăvoință.

În jurul bisericii, femeile așezau ouă roșii, prăjituri, vin și alte bunătăți, contribuind la atmosfera de sărbătoare. „𝑇𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑛𝑒𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑏𝑟𝑖𝑠̦𝑐𝑎̆𝑙𝑖𝑡𝑢𝑙”, povestește Felicia Maria Coroi din Bobâlna, mărturie consemnată în volumul 𝐌𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐞𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐥𝐮𝐣 𝐈 – 𝐙𝐨𝐧𝐚 𝐃𝐞𝐚𝐥𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐆𝐢𝐥𝐚̆𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐂𝐥𝐮𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐃𝐞𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫 𝐃𝐞𝐣𝐞𝐮.