OPINIE – Gândurile unei dejence de Ziua Femeii

Sărbătorim cu atât de multă bucurie şi dăruire ziua de 8 Martie în ţara noastră, încât avem impresia că lucrul acesta se întâmplă de când e lumea şi pământul. Realitatea e destul de departe de ceea ce ne imaginăm.

“Ziua Internaţională a Femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile şi condiţiile economice ale femeilor, cât şi discriminarea şi violenţa care îşi fac încă simţită prezenţa în multe părţi ale lumii. Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internaţional al femeii” (Wikipedia).

E, oare, uşor sau greu să fii femeie în anul de graţie 2016, în România? Răspunsul nu e tocmai lesne de dat. Depinde de scara de valori la care ne raportăm. Locuind într-o ţară europeană, e firesc să ne raportăm la valorile europene. Avem suficiente drepturi sau mai avem încă de luptat? Drepturi avem, nu putem contesta. Dar ni le cunoaştem, ne luptăm ca ele să existe în viaţa noastră de zi cu zi? Când auzim atâtea cazuri de violuri, de discriminări la locul de muncă, de violenţă conjugală, de naşteri în rândul minorelor, ne-ar veni să credem că trăim în alt colţ de lume, unde ţinerea femeii în ignoranţa şi în izolare de societate e ceva cât se poate de normal.

Totuşi, e uşoară viaţa femeii în România? Nu e uşoară deloc. De cele mai multe ori, femeia româncă îşi doreşte să devină “de 3 X femeie”, adică împlinită profesional, o bună soţie şi o mama devotată copiilor ei. Acest ideal presupune sacrificii şi eforturi foarte mari şi nu întotdeauna uşor de atins. Din diverse motive, nu toate femeile reuşesc să cunoască împlinirea pe toate aceste trei planuri, dar aceasta nu le face mai puţin valoroase şi importante pentru societate.

Multe din bunicile noastre au fost casnice, dar dragostea pe care au pus-o în toate acţiunile lor nu poate fi niciodată cuprinsă în cuvinte. Multe mame nu sunt în funcţii de conducere, dar felul în care ne inspiră şi ne luminează vieţile valorează mai mult decât toate nestematele acestei lumi. Multe profesioniste nu ajung să fie mame sau soţii, dar prin natura meseriilor lor salvează sau formează vieţile celor din jur. Multe alte femei nu ajung să fie nici profesioniste, nici soţii, nici mame, dar prin sprijinul şi prietenia pe care le oferă semenilor lor completează puzzle-ul complex al societăţii în care trăiesc.

E bine să nu uităm că rolul nostru cel mai important e să dăruim iubire. În acest sens, am să închei aceste rânduri cu gândul minunat al unei femei excepţionale: “Să ne rugăm că femeile să înţeleagă profund motivul existenţei lor: a iubi şi a fi iubite şi prin această iubire să devină instrumente ale păcii în lume” (Maica Tereza).

La mulţi ani, dragi Femei! Să iubiţi şi să fiţi iubite!

Cu stimă si pretuire,

Iulia Gavrilaș