Povestea emoționantă a unui bărbat din Dej! Și-a pierdut casele în incendii și trăiește cu o pensie de doar 7 lei – FOTO

Viaţa lui Găvruş şochează pe oricine: după o copilărie de coşmar, la inundaţiile din anii `70, când apele au măturat arhiva instituţiei unde lucra acesta a rămas fără carte de muncă, iar pentru că nimeni nu i-a recunoscut cei 18 ani de muncă beneficiază acum de o pensie de numai 7 lei, potrivit Gazeta de Cluj.

Omul n-a protestat, s-a bazat pe livada pe care o deţine în curte şi a trăit decenii întregi doar din vânzarea merelor. Însă ghinioanele sale au continuat: două incendii – ultimul, provocat – l-au lăsat fără cele două case. Apoi a orbit, însă prin grija lui Augustin Pop, prietenul de-o viaţă, a fost operat şi vederea i-a fost salvată.

Recent, Găvruş şi-a fisurat piciorul, dar acelaşi amic a reuşit să-l interneze în Spitalul Municipal Dej, ca să nu îngheţe la iarnă, în singura încăpere intactă rămasă din gospădărie, în care locuieşte – o debara de lemne.

Povestea dejeanului octogenar Găvruş Gabor începe la Cluj-Napoca, la Institutul de Medicină Legală, fiind relatată tocmai de statornicul său prieten, încă din copilărie, Augustin Pop. Acesta, octogenar la rândul său în vârstă de 82 de ani, cu un an mai mic decât Găvruş, este însoţit la instituţia medicală clujeană de fiica lui, Florica, după un accident stupid, din care a scăpat miraculos: un şofer beat şi fără carnet de conducere l-a lovit chiar pe trecerea de pietoni, la Dej, în urmă cu câteva zile.

Povesteşte Florica incidentul, însă nu înainte de a-şi face o cruce mare, ca şi cum ar vorbi de o minune: „Când l-a lovit maşina individului acela, tata a fost proiectat prin aer circa patru-cinci metri şi s-a prăbuşit pe asfalt. A fost destul de rău lovit , s-a ales cu o mulţime de vânătăi în zona capului şi a trupului, lucruri extrem de periculoase pentru un om de vârsta lui. Dar, uite, numai în trei zile de la accident, o mână miraculoasă l-a vindecat şi nu i-a lăsat sechele, ci numai juliturile pe care le vedeţi, care se vindecă, din fericire, extrem de repede. Se vede că binele pe care-l face permanent i s-a întors acum, înzecit”.

Bărbatul nu se lasă prea mult invitat şi îşi începe, bucuros, relatarea: „Cu Găvruş ne cunoaştem de copii, el e născut la Valea Lungă iar eu în Ciubanca. El îşi ducea la păscut animalele pe un deal, iar eu pe cel învecinat – şi între noi se întindea o livadă de mere. Aşa ne-am împrietenit şi am rămas apropiaţi până în ziua de azi. Eu m-am făcut cojocar, am câştigat bani mulţi şi m-am realizat, în schimb el a trăit mereu aşa cum a putut, la început la C.A.P., apoi ca muncitor la Ocna Dejului şi taxator la autobaza I.R.T.A. şi mai târziu, pe baza fructelor din livada lui de 40 de ari, ca furnizor de fructe la fabricile de sucuri”.

Mărturiseşte în continuare, cu faţa posomorâtă, că prietenul său a fost lovit de-a lungul vieţii de un şir incredibil de ghinioane, care l-au dus la sapă de lemn: „Cele două case i-au ars, ultima dintre ele fiind aprinsă de-o mână criminală. Apoi, nici pensie nu are, bietul de el, fiindcă i-au pierdut actele, apoi a orbit şi abia într-un târziu am reuşit până la urmă să-l duc la operaţie, la Cluj şi să-i salvăm vederea. Acum zace într-un salon din Spitalul Municipal, cu piciorul fisurat, unde l-au internat autorităţile, sensibilizate de mine – ca să treacă omul de iarnă şi să nu îngheţe în debaraua de lemne unde locuieşte acum”.

Continuarea emoționantă AICI!