Sport
Jocul de Oină, inclus în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial
Publicat acum
4 anipe
Jocul de Oină a fost inclus în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, dosarul de înscriere fiind aprobat de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii.
Cercetarea pentru documentarea și inventarierea tradiției jocului de oină a fost realizată prin Muzeul Etnografic al Transilvaniei, reprezentat prin dr. Tudor Sălăgean, și Federația Română de Oină, reprezentată prin Nicolae Dobre, președintele Federației Române de Oină; dr. Cristian Văduva, vicepreședinte FRO; Marius Bolba, coordonator secție Oină CS Politehnica Cluj; Mihaela Hango, CS Izvorul Chiuiești. Revizuirea și completarea documentației a fost realizată, în cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, de președintele comisiei, dr. Emil Țîrcomnicu, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București; conf. dr. Ioana Fruntelată, Universitatea din București; dr. Ioana Baskerville, Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.
Răspândit pe întregul teritoriu al României, jocul de oină este practicat atât în forma sa reglementată, prin asociațiile și cluburile care participă la competițiile organizate de Federația Română de Oină, cât și în cadrul comunităților care au păstrat până astăzi această tradiție, cu ocazia sărbătorilor religioase, evenimentelor festive și altor manifestări locale.
Avându-și originea în jocurile cu bâta și mingea practicate de păstori, oina a fost prezentă în viața comunităților din toate regiunile istorice ale României, cu caracteristici asemănătoare, dar cu denumiri diferite. Sunt citate în acest sens: hoina, ogoiul (Bucovina), fuga (sudul Transilvaniei), țuru, de-a lunga (centrul Transilvaniei), apuca, matca-mare (Maramureș), hâlca, lopta-pila, hapucul, hopaciul (nordul Transilvaniei), de-a patru să stăm, lopta-lungă, baciul, baș (Banat).
În prezent, funcționează cinci asociații județene de oină și 32 de cluburi: 12 dintre acestea în localități urbane și 20 în mediul rural. În unele comunități urbane și rurale jocul de oină este practicat în absența unui cadru organizat. Asigurarea viabilității elementului românesc este realizată în cadrul competițional diversificat creat de Federația Română de Oină, membră a Asociației Europene a Jocurilor și Sporturilor Tradiționale.
Prin includerea sa în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, jocul de oină primește o justă confirmare a statutului său de „sport național”, acordat prin Legea 96/2016 pentru completarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000.