Astăzi se sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul! Tradiții și obiceiuri

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar – loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul de vara din 21 iunie, ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca. De aici putem intelege ca Sfantul Ioan Botezatorul, persoana care reprezinta Legea Veche, se naste intr-un timp cand ziua se micsoreaza, ca semn ca Legea Vechiului Testament incepe sa apuna pentru ca vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Sa nu uitam ca Nasterea Mantuitorului este praznuita pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna din 22 decembrie, cand ziua incepe sa creasca.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Sarbatoarea se mai numeste in unele locuri si „Cap de vara”. Sarbatoarea Sanzienelor mai este denumita in popor si „Amutitul cucului”. Aceasta pasare canta doar trei luni pe an, de la echinoctiu de primavara (in jurul datei de 21 martie) pana la solstitiul de vara (in jur de 21 – 22 iunie) sau de Sanziene, pe 24 iunie. Se spune in popor ca, daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Ziua de Sanziene este considerata sfanta: nimeni nu are voie sa lucreze in aceasta zi, cand soarele joaca pe cer sau sta in loc la amiaza.

Legate de aceasta zi, sunt diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei. Sarbatoarea Sanzienelor este, in traditia populara, un prilej de a sarbatori soarele si muncile agricole specifice verii. In multe zone din tara, se aprind noaptea focuri pe dealuri. In unele sate, oamenii umbla cu facliile aprinse, inconjurand casa, ogoarele, grajdurile. Spre dimineata, flacaii umbla prin sat si arunca cununite de sanziene pe la casele unde stau fetele de maritat.

Se spune ca, in noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine in contact cu lumea pamanteana. Cu acest prilej, in foarte multe zone din tara se fac pomeni pentru morti, de mosii de Sanziene. In ziua de Sanziene au loc balciuri si iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Targurile de fete erau des intalnite in aceasta zi, iar printre cele mai renumite targuri care aveau loc la Sanziene se numara cele de la Buzau, Focsani, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Campulung Muscel, Carbunesti, judetul Olt, Brosteni, judetul Mehedinti, Giurgeni, judetul Ialomita.
Florile culese in ziua de Sanziene, prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o data cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate avand o eficacitate sigura. In noaptea de Sanziene rasare si floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege.

Tot in noaptea dinaintea sarbatorii, fetele obisnuiau sa puna sub perna flori de sanziene, in speranta ca astfel isi vor visa ursitul. Femeile casatorite aveau alte griji, astfel ca isi infasurau cu sanziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile campului. Atat fetele, cat si femeile, fara deosebire, isi puneau in par sau in san floarea, pentru a atrage atentia asupra frumusetii lor. Din spicele de grau, sanziene si alte plante, fetele isi faceau cununi cu care se impodobeau si jucau dansul Dragaicei. Acest dans era pentru belsug, precum si pentru protectia gospodariilor si ogoarelor.

In traditia populara, se credea ca, odata cu dragaicele, juca si soarele la amiaza, astfel ca el statea mai mult pe cer decat de obicei.

In preajma Sanzienelor abunda practicile privind cautarea alesului in vederea casatoriei. Astfel, fetele aveau obiceiul sa arunce o cununa de sanziene pe acoperisul casei. Daca aceasta ramanea pe acoperis, fata urma sa se marite chiar in acel an, in timp ce, daca ajungea pe jos, fata o mai arunca pana ramanea prinsa pentru a sti cati ani mai are de asteptat. Uneori, cununa era aruncata pe coltul casei, fata venind sa o ia a doua zi dis-de-dimineata. Ea ducea cununa in ocolul vitelor si, cu ochii inchisi, o dadea de mancare unei vite. Se spune ca, dupa cum arata aceasta vita, asa urma sa arate si viitorul sot.

In dimineata zilei de 24 iunie, a Sanzienelor, multe fete obisnuiau sa se scalde in roua din zone neumblate. Roua sanzienelor era stransa de babe intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storceau intr-o oala noua. In drum spre casa, babele nu vorbeau deloc si mai ales nu trebuia sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea erau implinite, atunci cine se spala cu roua era sanatos si dragastos peste an.

De asemenea, fetele obisnuiau ca, in timpul zilei, considerata o perioada extrem de benefica, sa se supuna descantecului de intors inima unuia catre altul, de unde se poate vedea ca aproape toata ziua era dedicata in special iubirii. In medicina populara, sanziana este folosita pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasa in zorii zilei.
Se spune ca sanzienele puse in apa de baie intaresc copiii slabi si sensibili, acest procedeu fiind folosit si pentru tratarea frigurilor. Roua cazuta pe flori in noaptea de sanziene vindeca bolile de ochi si piele. In mitologia folclorica romaneasca, exista sanzienele sau dragaicele, care sunt personaje mitice nocturne.

Fata de iele si rusalii, sanzienele sau dragaicele sunt binevoitoare fata de om, ajuta la rodirea plantelor si copacilor, a vietuitoarelor in general. Totusi, sanzienele se razbunau amarnic daca ziua nu le este respectata.