COVID-19 | Trăirile unui polițist de la Spitalul Penitenciar Dej: Nu rămâne nimeni în urmă!

Un polițist din Spitalul Penitenciar Dej a povestit, la solicitarea Sindicatului Național al Polițiștilor din Penitenciare, trăirile avute atunci când s-a înregistrat primul și singurul caz de coronavirus la nivelul penitenciarului.

”Referitor la situatia din Penitenciarul Spital Dej, fiind prima situație de acest gen cu care s-a confruntat sistemul penitenciar după 1990 am cerut unui polițist de penitenciare din unitatea respectiva, implicat in organizarea activitatilor la fața locului, sa ne transmita cat mai pe direct, trairile din momentele respective, la gandul ca aceste detalii pot fi de folos si altor colegi care vor traversa situatii similare. Am primit textul de mai jos. Din start trebuie spus ca rezultatele la toate cele trei serii de testari facute intregului personal din Dej au fost negative. Nimeni nu a fost infectat!”, transmite Sindicatul Național al Polițiștilor din Penitenciare.

Redăm mai jos, integral, textul primit de SNPP de la polițistul Spitalului Penitenciar Dej:

Penitenciarul Spital Dej: „Nu ramane nimeni in urma!”

Când te lovește, te lovește  greu si iți ia aeru. Iți spui ca nu are cum sa se întâmple in unitatea ta, ca ai făcut tot, ca ai fost tot timpul prezent intre oameni, ca ai tot ce  iți trebuie… Si totuși te lovește. Ești nevoit in câteva ore sa trimiți acasă 40 % din personal si ești nevoit sa înveți ce intelege DSP prin termenul „contact”  – persoana care s-a aflat in prezenta persoanei infectate pentru mai mult de 15 minute la  mai puțin de 1,5 m  si fără mijloace de protecție!

Si ești nevoit sa înveți lucruri despre  care nu ai învățat in scoli  si  anume gestionarea unui penitenciar in vremuri de pandemie. Si vezi cum in situații de criza  apar frici si atacuri de panica  la oameni pe care  ii credeai stâncă! Si trebuie sa le spui ca e normal sa aibă starea asta. Și ca te bazezi in continuare pe ei. Si sa le  spui ca trăim (mai mult de jumatate din viata noastră activa), muncim (cel puțin 2 decenii ) si suferim (cat mai puțin)  IMPREUNA!

Si trebuie sa nu uiți de ceilalți actori din piesa… beneficiarii serviciilor noastre, sa ai grija sa nu izbucnească ceea ce ai văzut ca se întâmpla peste tot in alte penitenciare… Sa nu ajungă infecția in rândul  lor pentru ca  atunci se dezlănțuie iadul. Mai trăisem ceva similar  in urma cu 23 de ani la Gherla, la o intoxicație cu alcool metilic a deținuților din fabrica:  morți, intoxicați grav, ambulante care intra in miez de noapte pana la parterul pușcăriei. Și sa iți spui ca asta NU  SE POATE INTAMPLA  AICI

DISTANTARE – IZOLARE – TESTARE

Asta e  matricea. Am folosit-o si a funcționat. Nefiind epidemiolog, inițial eram  sceptic cu privire la mesajele generaliste referitoare la masurile de protecție. Și când se  întâmpla, te agăți ca disperatul de fiecare mesaj si recomandare in speranța ca te ajuta. Si surpriza e sa afli ca daca respecți regula chiar te ajuta!

Distanțarea ajuta: Limitarea adunării in grupuri la masa, in spatiile de munca chiar si la prezentarea la serviciu  ajuta. Când transformi  clubul in spațiu de  birouri pentru administrativ si când  la popota planifici servirea mesei in serii de maxim 5 salariati, ajuta!

Izolarea  ajuta: când trimiți direct in izolare 59 de colegi (45 % din întregul efectiv ) simți ca se rupe ceva in tine. Pentru ca urmează o zi in care sa ai aceleași misiuni daca nu mai multe si ai cu 40% mai putini oameni. „Ce-ai făcut Bobita!?” vorba unui clasic. Dar te bucuri si ajuta când DSP te suna si iti dispune izolarea doar pentru 10  colegi. Simți ca poți sa respiri si ca mai este o speranța. SI TE GANDESTI CUM AR FI FOST DACA ERA INVERS: sa fi trimis in izolare  10 si sa-ti zică DSP ca trebuia sa trimiți 59!

Testarea ajuta: Decizia am luat-o imediat. Era foarte greu sa ceri unui om sa fie funcțional timp de 14 zile  in care si-ar fi analizat fiecare răceala sau tusea ori nasul înfundat. Sau sa încerci sa justifici de ce testezi doar 10  cadre (cei izolați de DSP) din 150. Decizia pe care am luat-o noi, o hotărâsem la începutul crizei  știind faptul că la un momentdat, atunci cand în comunitate vor fi foarte multe cazuri, vor apărea, pe cale de consecință și foarte multe cazuri asimptomatice care evident vor trece de barajul nostru, nemanifestând simptomele care sunt căutate la triajul epidemiologic. Iar atunci, testarea este singura modalitate de a-i pune în evidență. Si când testezi  si vezi rezultatele si vezi  cum se ridica presiunea de pe oamenii tai  ești mulțumit de liniștea lor, de  faptul ca s-a lucrat curat, de faptul ca daca respecți regula lucrurile funcționează. Si te decizi sa-ti mai cumperi încă 150 de teste PCR pentru ca merita, pentru ca ajuta la  moralul trupei sa știe ca daca au o problema exista speranța

In scoala aveam un comandant care avea o expresie: casca, masca si bastonul! Dupa un sfert de veac am ajuns in sitiuatia lui: manusa, masca si halatul! Poarta-le 100% din cele 12 ore de tura si o sa fie bine. Pana la urma este un virus iar noi o echipa! Putem invinge!