Credinţă pe silent. Un preot originar de lângă Dej slujește folosind limbajul surdo-muţilor – VIDEO

La subsolul unei parohii din Cluj-Napoca rugăciunile sunt înălțate prin mâini care pot vorbi, scrie monitorulcj.ro.

Atât de mult ne-am obișnuit să auzim, să putem vorbi, încât nu ne-am putea imagina o lume care tace. Undeva în cartierul Mărăşti, pe o străduţă ferită de agitaţia oraşului, ascunsă după blocuri, există o biserică modestă. Clădirea nu iese foarte tare în evidenţă, însă acolo au loc, în fiecare duminică, simultan, două liturghii: una pentru credincioşii din cartierul Mărăşti, alta pentru credincioşii cu deficienţe de auz şi vorbire, care provin din toate zonele oraşului şi chiar din judeţ.

Totul a început din altruismul și empatia părintelui Adrian Petrescu, născut la 12 august 1978, în localitatea Suarăș, comuna Bobâlna, jud. Cluj. Acesta a și predat religia în Dej, între anii 1998-1999, la Școala Profesională pentru Celuloză și Hârtie. El este cel care aduce bucuria credincioşilor mai puţin norocoşi, dar atât de „senini şi bogaţi spiritual”, cum îi descrie părintele. În fiecare duminică vine cu drag la biserică, făcându-şi prezenţa cu mult timp înainte să sosească enoriaşii.

“În urmă cu 17 ani, am fost trimis de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Pitești pentru a învăța limbajul mimico-gestual și a ajunge preot pentru această comunitate. Acolo am învățat limbajul de bază, iar aici la filiala surzilor din Cluj-Napoca am învățat, oarecum, regionalismele sau așezarea limbajului într-un grai, într-un dialect transilvănean, am spune noi”, a mărturisit părintele, care slujeşte la Biserica „Sf. Prooroc Ilie”, conform sursei citate.

Dumnezeu este prezent și aici cu toate că nu sunt urmate ritualurile unei biserici obișnuite. Pace interioară care se așează în sufletele oamenilor, prin cântările duhovnicești, o găsim și în mijlocul acestor credincioși.

“La noi este vorba de gestica pe care trebuie să o faci în așa fel, încât să transmiți lucrul acesta, să transmiți acea vibrație duhovnicească, iar acest lucru se face folosind un limbaj mimico-gestual cât mai adecvat, cât mai duhovnicesc, cât mai frumos, oarecum, am spune noi: desenând în aer cu mâinile”, a spus preotul Petrescu.

Comunitatea este formată din 90 de membri, structurată din 30 de familii, iar prima slujbă din vestirea părintelui Adrian în această parohie a avut loc în urmă cu 14 ani, la 14 septembrie 2003.

Înainte de începerea slujbei, preotului îi place să stea puţin de vorbă cu oamenii care vin, fiind un gest bine primit, deoarece personalitatea prietenoasă a acestuia le conferă credincioşilor încredere şi îi ajută să se deschidă mai mult la spovedanie.

La sfârșitul fiecărei slujbe, credincioșii sunt serviţi cu suc, cafea şi prăjituri, în timp ce îşi povestesc fericirile, supărările și întâmplările petrecute.

Adrian Petrescu, preot: “Eu mă gândesc și tuturor am spus-o, că nu fac nimic altceva, decât ar fi făcut orice alt om, orice alt preot, doar că slujba noastră are, oarecum, o limbă diferită”

ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului (2003): “Astfel de slujbe speciale pentru surdo-muţi deschid calea de comunicare a acestora cu Dumnezeu”.

• Text: Laura Boşca, Elisabeta Ursuly şi Alexandra Tămaş (studente la FSPAC – Departamentul Jurnalism, an II)
• Foto: Laura Boşca, Elisabeta Ursuly şi Alexandra Tămaş
• Video: Elisabeta Ursuly şi Alexandra Tămaş

Sursa – monitorulcj.ro