JURNAL COVID-19. De pe patul de spital, o femeie din Gherla expune, în scris, ”lupta” ei cu virusul

De pe un pat de spital din Cluj, o femeie din Gherla povestește, într-o manieră originală, pe contul ei Facebook, cum se desfășoară ”lupta” dintre ea și noul coronavirus.

Aflată printre cei aproape 11.000 de infectați cu COVID-19 din România, gherleanca a decis să țină pe Facebook un jurnal și să le povestească prietenilor și urmăritorilor ei, pas cu pas, prin ce trece în această perioadă. Până acum a publicat trei ”episoade”, pe care le redăm, integral, mai jos:

JURNAL DE COVID-19, episodul 1

16 aprilie- Ziua în care cuvântul POZITIV mi-a dat de furcă și pentru o vreme a căpătat o conotație tare NEGATIVĂ.

16 aprilie – Ziua în care am început o relație neconsimțită cu dl. COVID, vedeta momentului pe întregul mapamond. Și deși e mare vedetă, am fost lipsită de politețe și nu i-am putut declara „încântată de cunoștință”.

16 aprilie – Ziua care cu siguranță rămâne bifată în calendarul cu evenimente al vieții mele.

16 aprilie – Ziua în care toate sentimentele cu putință au vrut să se cuibărească în mintea și sufletul meu, de parcă deranjul din planul fizic nu-mi era de-ajuns.Toate deodată. Și iarăși am fost lipsită de politețe și nu le-am găzduit pe toate. Erau mult prea multe și îmi creau prea mare disconfort. Așa că susținută de cei dragi, am început să le triez.

16 aprilie – Ziua în care nimeni, dar nimeni, nu s-a bucurat să audă că SUNT POZITIVĂ. Și doamne de câte ori am auzit în viața asta „Fii POZITIVĂ”. Acuma clar nu mai vreau să aud. Nu în maniera asta.

16 aprilie – Ziua în care am descoperit că am mai mulți prieteni decât credeam.

16 aprilie – Ziua în care atâta m-a intrigat cuvântul POZITIV, încât i-am căutat explicația în DEX

16 aprilie – Ziua în care am văzut o față nevăzută până acum, dar frumoasă a sistemului sanitar din România. Am simțit omenia, bunăvoința, respectul și în același timp încrederea că în felul ăsta TOTUL VA FI BINE.

16 aprilie – Ziua în care grija pentru dragii mei dragi, m-a copleșit și m-a făcut vulnerabilă. Lacrimile noastre s-au războit cu neputința.

16 aprilie – Ziua în care am fost trimisă în vacanță. Una generoasă de două săptămâni. Și este pentru prima dată când urăsc vacanța. Așa vacanță nu doresc nimănui.

16 aprilie – Ziua în care am înțeles că deși nu am consimțit relația cu dl. COVID, mă văd nevoită să mă împrietenesc cu el, pt că se pare că de-acum încolo o să conviețuim împreună. Așa că e musai să avem o relație armonioasă și cumpătată.

Mno, eu am făcut primul pas, sper să simtă și el asta. Sper să-l fac să înțeleagă că la noi aci-n Ardeal, „omu vine, stă o leacă ș-apoi pleacă”. Și acuma e momentul ăla când o stat destul și ar fi bine să-și caute cazare prin deșertul Atacama.

Aaaa și era să uit! 16 aprilie – Ziua în care am fost prima oară în viața mea cu ambulanța.

JURNAL DE COVID-19, episodul 2

Simtomatologie

Modul în care dl.Covid a început să-mi facă curte în încercarea de a încropi o relație cu mine a fost foarte subtilă.

6-9 aprilie

A început prin a se instala tiptil în cavitatea nazală provocându-mi mâncărimi și usturimi. Au fost semne de tandrețuri pe care le-am neglijat.

10-14 aprilie

Dl. Covid, iritat de indiferența mea a pus stăpânire într-un mod agresiv pe gâtul meu. Fidelă soțului meu, i-am refuzat din nou avansurile, fapt care l-a iritat și mai mult devenind abuziv și agresiv, provocându-mi dureri aproape insuportabile. Netolerându-i agresivitatea, am apelat la medicul de familie. Nu s-a arătat deloc intimidat de tratamentul de „răceală sezonieră” la care l-am supus, precum antibiotic, paracetamol și vitamina C. S-a încăpățânat și mai mult. S-a instalat într-un mod agresiv și de data asta, în tot sistemul muscular.

13 aprilie

Aflu că acest domn Covid, mă înșela de ceva timp cu un coleg, deși insista să aibă o relație abuzivă cu mine pe care eu mă încăpățânam să o consimt. Totodată constat că mi-a răpit în totalitate mirosul apoi gustul. Stranie constatare.

14 aprilie

Am neplăcuta surpriză să aflu că nu mă înșela doar cu colegul meu, avea un adevărat harem. În acel moment ne-am coalizat toți și am decis să-i dăm arama pe față domnului Covid, apelând la serviciile DSP și ne-am testat în speranța că-i vom dovedi că nu suntem compatibili.

15 aprilie

Pe lângă faptul că așteptarea rezultatului era stresantă, dumnealui se ținea scai de mine, îmbratișându-mă puternic și creându-mi o presiune sâcâitoare în zona toracică, presiune pe care încă o simt.

16 aprilie

La primul ceas al dimineții, serviciul DSP Cluj îmi comunică că e musai să accept relația cu dl. Covid, deoarece în ciuda credințelor mele, s-a dovedit că eram compatibili, să îmi fac bagajul pentru o vacanță de minim 14 zile împreună cu dumnealui, iar mai apoi să sun la 112. Moment foarte greu digerabil atât pentru mine cât și pentru restul familiei. Urma să-mi părăsesc soțul și copilul pt dl. Covid

Apoi aflu că nu merg singură în vacanță. Echipa se mărea cu fiecare oră care trecea pe măsură ce DSP-ul comunica rezultatele testului. Și uite așa până în ceas târziu în noapte 10 omuleți am plecat în vacanță. 8 dintre noi ne-am cazat la resortul de 3*** Medicală 1, împărțiți în 3 bungalow-ri alăturate, iar alți doi la resortul de 4****Infecțioase. Transportul până la destinație a fost asigurat cu curse charter oferite de Ambulanța Cluj, având o escală pentru triaj, radiografii pulmonare și analize de sânge la Medicală 5.

****** Forțată de împrejurări, și încurajată de cei dragi, am decis să accept relația cu dl. Covid. În felul acesta sper să avem o vacanță armonioasă, fără abuzuri, fără tensiuni, să ne priască amândurora meniul all-inclusiv oferit de personalul resortului Medicală 1, iar testul de la finalul sejurului să-l convingă că nu sunt partenera potrivită pentru el și să ne despărțim pe cale amiabilă.

JURNAL DE COVID-19, episodul 3

Evoluție & tratament

Prietenul meu John C. Maxwell spune că „Viața este 10% ceea ce ți se întâmplă și 90% cum reacționezi față de ea”, și eu îl cred pe cuvânt.Chiar dacă în aceste zile nu agreez cuvântul POZITIV, aleg să gândesc POZITIV și am convingerea că atitudinea mea va face diferența

16 aprilie

După instalarea în resortul Medicală1, am luat la cunoștință protocolul de tratament pentru primele zile și regulile ce se impuneau pacienților aflați în compania d-lui Covid. Condițiile de cazare sunt bune, raportate la categoria celor 3***, servicii all-inclusiv, room service 24/14, personalul plin de bunăvoință și respect. Cu toate că sunt camuflați în costume de cosmonauți ambulanți, reușesc cu ușurință să simt OMUL din spatele vizierei. Am simțit încă de la escala făcută la Medicală5, că în personalul medical voi avea un aliat de încredere și că împreună îl vom dovedi pe parșivul domn Covid.

17 – 22 aprilie

Nu știu alții cum și-au început sejurul, dar eu mi-am servit partenerul cu cocktailuri având ca ingredient principal Plaquenilul. Mă așteptam ca aceste cocktail-uri să aibă efecte adverse în plan fizic, dar ele au fost rezonabile în comparație cu efectele adverse în plan mental, create de relația cu dl.Covid. Starea de incertitudine, teama, captivitatea, restricționarea accesului în afara bungalow-lui (salonului), ieșirea din zona de confort, relația neconsimțită cu dușmanul, distanțarea față de familie, grija ca ei să nu mă urmeze,….toate astea m-au făcut să fiu mai vulnerabilă.

Dar repede am înteles că dumnealui se hrănește cu vulnerabilitatea mea condimentată cu panică și că asta este starea în care el se simte stăpân. Ceea ce nu știa derbedeul, era că am capacitatea de a mă recalibra rapid, de a mă repoziționa în fața lui și de a-i demonstra că eu sunt propriul meu stăpân. Drept urmare am început să-l hrănesc cu un meniu demn de masterchef bazat pe calm asezonat cu atitudine pozitivă, determinare & răbdare. Îl hidratez cu cocktail-uri pe bază de plaqenil și îl încânt cu mantra mea preferată.

Da! Vreau! Pot! Și Fac față provocării! Simt cum turbă de furie când mă aude. Nu-i priește Plaquenilul și nu se lasă, dar nici eu. Acum e care pe care!

Luni a crezut că se răzbună și m-a lovit cu singura simptomă care îmi lipsea – febra, dar nu-i mai ține figura. Am luat febra drept un aliat din interior pregătit să lupte alături de mine. E modul în care și organismul meu spune STOP. Mai am aliați în familia mea, în suportul vostru, în gândurile voastre de susținere, în energia pe care mi-o transmiteți.

E un meci lung, dar ce nu mai știe parșivul e că sunt antrenată pentru curse lungi si de anduranță. Mai avem minim 8 runde a câte 24 de ore. Pentru moment am certitudinea că am preluat conducerea. Vedem asta la gongul final. Sper doar să nu intrăm în prelungiri.

După 4 runde am negociat cu arbitrii și am primit undă verde să merg echipată corespunzător până la vestiar (frigiderul de pe hol). A fost o escapadă binemeritată. Fiecare vizită la vestiar e recompensată ba cu o cafea, ba cu un suc sau o apă, de la colegele mele cazate în vecinătatea vestiarului și de care mă bucur ca de mană cerească.

*********P.S. Prietena mea Raluca Rusu m-a rugat să-i transmit un mesaj d-lui Covid: ”Go f_ _k yourself. Ada is not your type”