REPORTAJ: Oameni dincolo de uniforme. Militarii din Dej, aproape de jumătatea misiunii din Afganistan – FOTO

Misiunea militarilor din Dej, detașați în Afganistan, se apropie de jumătate. Dej24.ro vă prezintă un reportaj cu tema „Oameni dincolo de uniforme”, un reportaj care tratează o zi din viața militarilor detașați în Afganistan. 

Într-una din misiunile executate pe parcursul lunii trecute în aria de responsabilitate a Batalionului 811 Infanterie Protecția Forței „Dragonii Transilvani” i-am însoțit pe militarii din cadrul Companiei a 3-a „WOLF”.

Misiunea la care aceștia participă acum în Teatrul de operații Afganistan, se numește Resolute Support și așa după cum fiecare dintre ei știu, aceasta constă în patrule îmbarcate şi debarcate pe căile de comunicaţii din aria de operaţii, pentru asigurarea libertăţii de mişcare a forţelor aliate şi a civililor, securizarea căilor şi punctelor de acces din baza de dislocare şi nu în ultimul rând, asigurarea reacţiei imediate cu trupe la incidente şi ameninţări din afara sau interiorul bazei.

Sergent major Cosmin Mureșan: „Azi participăm la o activitate de angajare a liderilor poliției afgane. În această locație executăm un cordon de securitate pentru a menține siguranța în imediata apropiere a locației în care se desfășoară întâlnirea dintre ofițerii noștri și lideri ai poliției din zonă.
Eu sunt de loc din Târgu Lăpuș, județul Maramureș, dar m-am stabilit la Dej din 2008, de când sunt încadrat la Batalionul 811 Infanterie. Sunt aici deoarece batalionul meu participă la această misiune și nici un minut nu s-a pus problema să nu particip și eu, nici pentru mine personal și nici pentru familie. Am fost foarte hotărât să vin, am discutat cu familia și nu a fost nici o problemă”.

Caporal Ionuț Lehănceanu: „Sunt în acest batalion de la înființarea lui acum 11 ani. Sunt la a treia misiune, a doua în Afganistan după încă una aici și una în Irak. În anul 2010 am mai fost aici, dar în provincia Zabul, iar Afganistanul mi se pare neschimbat.

Ca misiune se poate spune că este ceva diferit, deoarece atunci acționam pentru securizarea autostrăzii, acum facem protecția forței. Programul de ieșit în aria de responsabilitate este și acum zilnic dar, nu este în fiecare zi la fel. Durata misiunilor diferă, la fel și momentul zilei, poate fi dimineața la prânz, seara sau chiar noaptea, în funcție de tipul de misiune.

Reușim să pastrăm ritmul deoarece condițiile de cazare, de masă, de petrecere a timpului liber sunt foarte bune, din acest punct de vedere este impecabil. Țin legătura cu familia permanent, prin intermediul rețelelor sociale, asta pentru că legăturile la internet există și sunt foarte bune, se vede progresul tehnologiei. Sunt căsătorit și am o fetiță care merge la grădiniță. În felul acesta pot vorbi cu ea zilnic, mă vede și o văd. Îmi spune că îi este dor de mine, mă întreabă când merg acasă și se uită pe cer după avionul cu care știe că o să merg. Nu le este ușor, dar toată familia mă susține în ceea ce fac.

Regulile de angajare ale militarilor români s-au schimbat față de celelalte tipuri de misiuni la care majoritatea dintre ei au mai participat, dar baza, operațiunile pe care militarul le execută la ieșirea în patrulă, amenințările și responsabilitatea nu sunt radical diferite, doar adaptate. De la o misiune la alta, fiecare a mai acumulat cunoștințe, experiență, astfel că adaptarea vine acum mult mai ușor”.

Plutonier major Ovidiu Weber: „Fac parte din Batalionul 812 Infanterie din Bistrița, dar pentru această misiune m-am alăturat Dragonilor Transilvani din Dej. Sunt pentru a patra oară în misiune, o dată pe tărâm irakian și a treia oară în Afganistan. În toate misiunile am fost ajutor comandant grupă și mecanic conductor-șofer. Am avut pe mână mai multe tipuri de tehnică, în ordine cronologică TAB B33 Zimbru, TAB 77, HUMVEE, MRAP și MATV.

Privind în urmă pot spune că tehnica a evoluat odată cu trecerea timpului, iar noi ne-am adaptat așa că acum avem în uz cele mai sigure mijloace dintre cele enumerate, MRAP și MATV, pe care am început să le folosim încă din 2010. S-a îmbunătățit în primul rând protecția, dar și confortul nostru al celor ce le manevrăm. Cu toate acestea, mie personal toate mi s-au părut la fel de ușor de manevrat și nu am avut probleme să mă adaptez la nici una din aceste categorii de tehnică.

Familia îmi este aproape. Sunt căsătorit, am o fetiță și doi băieți cu care am povestit chiar azi de dimineață înainte de a-i duce soția la grădiniță. Bineînțeles că sunt nerăbdători să mă întorc acasă, dar vorbim cu ei și timpul trece mai ușor. Cei mici au doar patru ani, pentru ei este mai greu pentru că e prima dată când sunt plecat. Pentru băiatul cel mare e mai ușor, el a mai trecut prin asta și s-a obișnuit.

Pentru fiecare dintre ei timpul trece diferit în funcție de ritmul activităților la care participă, de solicitarea la care este supus, dar și în funcție de rimul cu care reușește să ia legătura cu familia, cu cei dragi de acasă. Sprijinul acestora este indispensabil pe toată perioada, astfel că accesul facil la mijloacele de comunicare este important. Tehnologia a evoluat astfel că lucruri pe care zece sau chiar cinci ani în urmă erau considerate un lux, acum sunt la îndemână. Internetul poate deja să ne transporte acasă în foarte scurt timp, la un preț rezonabil chiar și aici, cu ajutorul terminalelor de toate dimensiunile (de la ceasuri inteligente, telefoane inteligente, tablete sau laptopuri). Putem să-i vedem pe cei dragi când se trezesc și să le spunem „Bună dimineața”, sau să le urăm în direct noapte bună.

Cu limitările programului de aici, și cu două ore jumătate diferență de fus orar, putem face parte din viața lor. Iar acest lucru ne ajută să fim, cu toată energia și concentrarea, implicați în ceea ce avem de făcut aici”.

Caporal Marius Ilieș: „Pentru mine aceasta este a patra misiune, deoarece am fost o dată în Irak și încă de două ori în Afganistan. Am mai fost o dată aici în Kandahar, iar a doua oară în provincia Zabul. Familia este aproape de mine și mă susține, după trei misiuni au fost nevoiți să se obișnuiască cu gândul că sunt mult plecat. Nu e ușor să fii plecat în misiune, dar nici nu pot spune că e foarte greu. Am deja o experiență, așa că mă adaptez mai ușor acum. E greu cu adaptarea la climă, misiunile ca atare în arie, dorul de casă, dar trecem peste toate. Ne ajută și condițiile de aici pentru că sunt foarte bune, nu avem de ce ne plânge. Aș vrea le transmit celor de acasă multe salutări și să ne vedem sănătoși la finalul misiunii”.

Dragonii Transilvani se apropie de jumatatea misiunii și, să recunoaștem, timpul parcă zboară, misiunile se succed cu repeziciune, zilele trec parcă neobservate, dar cel mai important este că suntem toți bine. Misiunea continuă!