Corectarea hipermetropiei cu metode de corecție potrivite

Problemele legate de focalizarea defectoasă a obiectelor situate aproape de ochi pot debuta încă de la vârste fragede, atunci când sunt, pentru prima dată, diagnosticate de către medicul oftalmolog.

Hipermetropia este un viciu de refracție ce are ca principală caracteristică vederea neclară, atât la depărtare, cât ș la apropiere, cauza fiind reprezentată de un deficit de convergență ce face ca imaginea obiectelor să se formeze în spatele retinei.

În mod normal, când o persoană privește un obiect, razele de lumină trec prin ochi pentru a ajunge la retină, determinând mesaje neurologice ce sunt transmise de la celulele retinei prin nervul optic la centrele vederii din creier, acesta procesând informația și vederea fiind posibilă. Concentrarea razelor de lumină trebuie să fie pe o portțiune mică a retinei, în caz contrar, imaginea este încețoșată iar rolul de a focaliza lumina revine corneei și cristalinului.

Probleme la focalizarea de aproape

Problemele legate de focalizarea defectoasă a obiectelor situate aproape de ochi pot debuta încă de la vârste fragede, atunci când sunt, pentru prima dată, diagnosticate de către medicul oftalmolog, hipermetropia sau astigmatismul de natură hipermetropică.

Metode de corecție la îndemâna oricui

În cazul hipermetropiei, ochiul este mai scurt, iar imaginea se formează in spatele retinei, fiind necesară purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact cu dioptrii cu “+”. În funcție de valorile dioptriilor, acest viciu de refracție poate fi clasat în hipermetropie mică (dioptria până în +3), hipermetropie medie (dioptrie cuprinsă între +4 si +6) și hipermetropie mare (dioptrie mai mare de +6).

În cele mai multe cazuri, hipermetropia este de natura fiziologică, focalizarea razelor de lumină fiind în spatele retinei și nu pe retină, ca urmare a unor disproporționalități ale lentilelor oculare: corneea usor curbată, cristalinul împins în interiorul ochiului sau globul ocular cu diametrul antero-posterior mic. Persoanele cu acest viciu de refracție nu au capacitatea de a focaliza obiectele aflate în proximitate sau în departare, din cauza unor modificări apărute la nivelul corneei și cristalinului, ele depunând în mod constant un efort de acomodare pentru a reuși să focalizeze.

Hipemetropia: o afecțiune oftalomologică a copilăriei

Caracterizată de către unii specialiști drept o afecțiune ereditară, hipermetropia este diagnosticată, pentru prima dată, la copiii cu vârsta de 6-7 ani. Acest viciu de refracție se manifestă prin faptul că ochii sunt mai scurți și mai mici. Din aceste considerente, focalizarea imaginii se realizeaza în spatele retinei, și nu pe retină, așa cum ar fi normal.

Factorul structural ce influențează valoarea dioptriilor unui ochi este lungimea axului antero-posterior al globului ocular – adică un ochi mic, cu ax scurt antero-posterior va avea dioptrii cu +. Astfel, la naștere, marea majoritate a nou-nascuților prezinta hipermetropie. Evoluția normală este de reducere a dioptriilor cu + pe masură ce copilul crește, acestea ajungând, în mod ideal, în jurul varstei de 6-7 ani la valori apropiate de 0. Acest proces poartă numele de emetropizare.

Responsabilitatea factorilor genetici în apariția hipermetropiei a fost susținută de către un număr mare de specialiști. Concret, s-a demonstrat că, în condițiile in care părinții care au hipermetropie severă, crește automat și riscul apariției acestui viciu de refracție și la copiii acestora. De aceea, medicii recomandă efectuarea unor controale anuale încă de la vârste mici copiilor, astfel încât să li se despisteze, din fază incipientă, eventualele dioptrii mici.

De remarcat este faptul că, în absența unei diagnosticări din fază incipientă, hipemetropia evoluează, și se poate ajunge în situația în care unul dintre cei doi ochi să nu mai fie capabil să focalizeze corect, indiferent de dioptriile aplicate (ambliopie sau ”ochi leneș”). În funcție de valoarea dioptriilor, hipermetropia se poate clasifica în:

• Hipermetripie mică – până la 3 dioptrii, este cea mai frecventă;
• Hipermetropie medie – între 4 și 6 dioptrii;
• Hipermetropie mare – peste 6 dioptrii.

Lentilele de contact pentru apropiere – soluția eficace pentru corectarea hipermetropiei

Odată cu diagnosticarea acestei afecțiuni oculare, este evident faptul că prescripția optică va fi purtată în acord cu recomandarea specialistului oftalmolog. Pentru corectarea hipemetropiei se impune folosirea lentilelor de contact sferice convergente, cu dioptrie cu ”+”. Ele sunt create din materiale care asigură un confort optim în ceea ce privește hidratarea, capacitatea de transmitere a oxigenului, cât și în privința eliminării oboselii șl a durerilor oculare.

Lentilele convergente au puterea de a focaliza razele luminoase mai în față, adică direct pe retină. Dacă hipermtropia este ușoară, acomodarea cristalinului este suficientă pentru readucerea imaginii pe retină, asigurând, în acest mod, o vedere corectă. Imaginea se limpezește prin apropierea factorilor interrelaționați, fără eforturi suplimentare de acomodare!

Pentru hipermetropie se pot folosi o serie de lentile de contact sferice convergente, de unică folosință, lunare sau anuale, aparținând unor mărci precum ACUVUE®, PureVision, Proclear, sau lentile SofLens.