Sărbătoare mare pentru români! Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Ilie

Sfântul slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 20 iulie. 

Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ținutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani. Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul părinților săi, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.

Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a mustra pe rege pentru faptele săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”(3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, aici, corbii îl hrăneau, iar apă lua din pârâu.

În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara. După ce toate roadele pământului au pierit din cauza secetei, Dumnezeu a dat poruncă lui Ilie să meargă la Ahab și să-i arate că din voia Lui au fost toate acestea.

Pentru a-l încredința pe rege că numai Dumnezeu propovăduit de el este Cel adevărat, Sfântul Proroc Ilie i-a cerut să adune toți slujitorii lui Baal și ai Așerei (850), pe muntele Carmel, să facă două altare de jertfă și să se roage și ei și Ilie și a cui jertfă se aprinde singură, acela este slujitorul adevăratului Dumnezeu.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

In dimineata zilei de Sfântul Ilie se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece. Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de SF. ILIE, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.