Fosilele unui mamut descoperite la Nireș, expuse la Muzeul Municipal din Dej – FOTO

Chiar dacă puţini locuitori ai municipiului Dej sau cei din împrejurimi știu că în perioada paleolitică, în care se află acum muncipiul Dej, existau şi trăiau mamuţii, unele dintre cele mai mari mamifere de uscat din istoria omenirii.

Dovadă o reprezintă fosilele de mamut expuse în prezent la Muzeul Municipal din Dej. Acestea au fost descoperite în zona exploatărilor de sare de pe teritoriul localității Nireș, aflată la 12 km de municipiul Dej, potrivit Ziarul Națiunea.

Resturile fosile de mamut de la Muzeul Municipal Dej au fost descoperite şi expuse la muzeu în jurul anului 1950. Nu există informaţii concrete privind data la care au fost găsite respectivele fosile, însă într-un articol din acea vreme se menţionează că dejenii au putut să viziteze exponatele, încă de la începutul anilor `50.

Una dintre ipoteze justifică existența acestor fosile în apropierea izvoarelor sărate, deoarece în acea perioadă oamenii nu avea cum să conserve carnea pe perioade îndelungate și accesau sarea în acest scop. Astfel, aceştia locuiau în zona surselor de apă sărată, unde depozitau și carnea de mamut.

Sau, o altă ipoteză, este aceea că mamuții aveau nevoie de sare, așa cum toate mamiferele ierbivore din prezent caută sarea pentru consum (oile, vacile, căprioarele, etc.) și astfel drumul lor trecea pe la izvoarele sărate de la Nireș.

Nireș, numit mai demult Sasnireș, Sas-Mireșu, Sasmireșu („Mestecănișu Săsesc”, sau „Sătucul cu Mesteceni”, „Mestecăniș”) este un sat din comuna Mica (jud. Cluj). În subsolul regiunii există o importantă acumulare de sare gemă, care se extinde între localitățile Nireș și Unguraș de-a lungul Văii Bandău, afluent al Someșului Mic.
Corpul de sare are o lungime de cca 5 km (oríentare est-vest), o lățime de 0,6-1 km și o grosime de 200-400 m. Masivul de sare face parte din zona puțin tectonizată de la nord de Gherla, unde sarea a conservat în bună parte poziția stratigrafică inițială, fiind supusă doar la ușoare fenomene de lentilizare, boltire și laminare. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici în diferite scopuri.

În pleistocen zona munților Rodna și Călimani era acoperită de o mare calotă de gheață. La marginea acestor regiuni glaciare, în zonele numite periglaciare, clima era rece și umedă, iar flora era săracă, de tundră. În aceste condiții trăia mamutul, iar omul preistoric trăia în peșteri sau adăposturi amenajate pe trase sub stânci. Acestei perioade glaciare (pleistocen sau paleoliticul mediu și superior) îi urmează o perioadă mai caldă, temperată și umedă numită halocen, timp în care fauna și flora își modifică aspectul, iar mamuții dispar. Așadar, topirea și retragerea spre nord a ghețarilor, după glaciațiunea Würn, a dus la modificări importante ale florei și faunei, apropiind-o tot mai mult de cea din zilele noastre.

În mai multe localități din județul Bistrița Năsăud (Săsarm, Sângiorgiu Nou, Uriu, Dipșa și Fântânele) au fost descoperite mai multe resturi fosile de mamut. La nord de localitatea Săsarm, pe Valea Slatinii (la 30 de km de municipiul Dej), în depozitele cuaternare de scurgeri din pantă, au fost identificate mai multe oase de mamut: două fragmente mari de defensă, trei molari, un fragment de mandibulă, un fragment de tibie și alte fragmente osoase mai mici. Sedimentele în care au fost descoperite asemenea resturi fosile sunt mâluri galbene, ușor nisipoase, cu benzi negre și brun-roșcate, datorate unor acumulări mai mari de substanță organică, sau prezenței oxizilor de fier și mangan. Acest strat de mâl galben se află pe un strat de argilă saliferă cu intercalații de gresii și sare masivă, deschisă în malurile abrupte ale unor văi.

Acești versanți sunt puternic afectați de alunecări de teren în urma cărora au ieșit la lumină sedimente mai vechi și resturi osoase de Elephas primigenius Blum (cunoscut ca și Mammuthus primigenius). Așadar, resturile de mamut provin din depozite cuaternare situate în apropierea unor zone de apariție la suprafață a masivului de sare ori a unor izvoare sărate, fântâni sau bălți sărate. Studiile viitoare ar trebui să găsească o legătură între sare, mamuți și omul preistoric. Mamutul a fost vânat excesiv de oamenii din paleolitic cunoscându-se astăzi adevărate depozite de oase, alcătuite din fildeși (defense), măsele (molari) și oase de mamuți. Urme ale activității intenționate a omului preistoric pentru procurarea hranei au fost atestate în mai multe descoperiri, ele fiind reprezentante prin unelte de os, măciuci, străpungătoare, răzuitoare. Sunt destul de frecvenţe și uneltele confecționate din oase de mamut.

Continuarea articolului, AICI!