Conectează-te cu noi

Social-Cultură

Afganistan: PORTRET DE PROFESIONIST – Locotenent Motofelea Grigore

Publicat acum

pe

Afganistan militari Batalionul 811 Infanterie (9)

Un militar de carieră își începe evoluția în sistemul militar încă de pe băncile colegiilor liceale militare și parcă din primile zile când vedem bobocii ne-am aventura în a încerca o mică profeție despre viitorul lor dar e aproape imposibil. Se spune că liderii își arată calitățile încă de la vârste foarte fragede iar deprinderile le formează foarte ușor și repede.

Locotenentul Motofelea Grigore este un lider atât formal cât și informal, aduce încredere și siguranță, sudează bine grupul de care răspunde și pe care-l conduce. Mediul operațional oferă multe provocări, una dintre cele mai mari fiind capacitatea de adaptare la situațiile care apar. Colegul nostru, spun unii, este înzestrat cu un dar rar – ia deciziile foarte repede și cel mai important, foarte bine. Tempo-ul operațional este în continuare ridicat, așa că nu a fost ușor să-l prindem, iar la sosirea dintr-o misiune am stat de vorbă cu el.

Care a fost principalul motiv pentru care ai ales cariera militară?

Voi începe în ordine cronologică. Am ales cariera militară influenţat de un coleg, care era elev la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc. Prima dată m-a atras ţinuta militară, după care pregătirea pe care o făcea prietenul meu în Liceul Militar şi alte discuţii pe care le aveam cu alţi prieteni mult mai mari care intraseră la Academie. Am încercat şi eu, şi am intrat. M-a influenţat şi profesionalismul pe care l-am văzut la unii ofiţeri, subofiţeri şi disciplina pe care o impune viaţa militară.

De ce arma infanterie? Ce te-a atras?

Am fost influenţat de gradaţii pe care i-am avut în primul an de Academie. Primii mei gradaţi au fost infanterişti. De asemenea a fost dorinţa de a comanda şi de a face parte din regina armelor. Am ales Bistriţa în primul rând pentru că sunt din zonă şi văzusem activitatea cadrelor şi a militarilor profesionişti de aici şi profesionalismul pe care-l arătau oamenii la instrucţie.

Eşti la a doua experienţă în Afganistan, ce aduce în plus această misiune?

În comparaţie cu prima misiune, se simte experienţa acumulată în misiunea trecută, un alt stil de a lucra cu oamenii, o altă modalitate de a rezolva anumite activităţi sau incidente. Încrederea. Afganistanul îţi dă o încredere mult mai mare în tine. Pentru că trebuie să treci prin momente dificile, personal cât şi pentru subordonaţi.

Participarea la misiune poate afecta viaţa de familie?

Pentru mine care nu sunt căsătorit, nu are ce să-mi afecteze. Pentru ceilalţi și pentru mine pe viitor, depinde mult şi de familie. Trebuie să ştie, să înțeleagă că e militar şi trebuie să plece. Azi în Bistriţa, mâine la Sibiu, poimâine la Bucureşti, iar peste o lună este în Afganistan, în Irak sau unde mai sunt teatre de operaţii.

Cu ce te-au ajutat instrucţia şi studiile pe care le-ai făcut până să ajungi în Afganistan?

În primul rând lucrul cu oamenii. Pregătirea militară generală şi să zicem aplicarea anumitor SOP-uri. Academia este fundaţia la fel și funcţia de comandant de pluton și crescând începem să clădim. Pentru un ofiţer la început de carieră, teatrul de operaţii înseamnă în primul rând punerea în practică a anumitor cunoştinţe dobândite în pregătirea pentru misiune şi la instrucţie. Pentru cei care sunt la inceput de drum le recomand în primul rând să nu sară treptele. Să înveţe să lucreze cu omul, să fie în măsură să înveţe de la oameni. Nu este o ruşine să înveţi de la un subofiţer, de la un caporal, cu mai multă experienţă. Ce ştii teoretic plus ce ştie el practic, toate acestea puse la un loc aduc rezultate extraordinare. Să fie un bun lider, să fie profesionist, flexibil, să fie în măsură să înveţe şi de la cel mai mic şi de la cel mai mare decât el şi să ştie să-şi asculte subordonaţii.

Ce înseamnă lucrul alături de partenerii de coaliţie?

În primul rând este o relaxare momentul în care pregăteşti şi execuţi o misiune în parteneriat cu ei. Sunt dotaţi, sunt foarte bine pregătiţi şi ştiu ce au de făcut. Am executat câteva misiuni în parteneriat cu ei şi a fost extraordinar, atât din punctul meu de vedere cât şi din punctul de vedere al subordonaţilor şi a colegilor mei. Te încurajează, îţi respectă punctul de vedere şi te tratează de la egal la egal, ca pe un camarad.

Ce ai transmite celor care urmează sa participe la misiune?

Sunt foarte multe lucruri. După prima misiune, neavând pe cineva care să-mi împărtăşească anumite aspecte din teatru, mi-am făcut un caiet al meu cu lecţii învăţate. În linii mari conține probleme pe care le-am întâmpinat, atât la intrarea în teatru, cât şi la plecare. Prima dată m-aş referi la coeziunea grupului pentru că dacă nu există coeziune la nivelul grupului, poţi să fii cel mai bun comandant – degeaba. Grupul trebuie să fie ca un pumn, strâns, niciun deget ieşit, pentru că slăbeşte puterea. Încrederea în cel de lângă tine, din stânga, din dreapta, de sus şi de jos, este ceea ce poate ţine sau dărâma coeziunea grupului. Coeziunea grupului se poate vedea cel mai bine pe timpul unui incident. Mai mult, este important să reuşim să acceptăm criticile, de exemplu, după fiecare misiune, la analiza post acţiune să spună fiecare ce a fost bine şi ce nu a fost bine, ce ar trebui să îmbunătăţim. Pe urmă împărţirea sarcinilor, adică un comandant de pluton trebuie să transfere din sarcini spre comandanţii de grupă, iar aceştia să facă la fel.

Dacă ar fi să te adresezi unor studenţi de la Academia Forţelor Terestre, ce le-ai spune?

În urmă cu un an şi câteva luni, am fost pus într-o situaţie plăcută pentru mine, pentru aproape o jumătate de an am fost comandant şi instructor pentru un pluton de studenţi din Academie. Studentul se teme când vede pe cineva care a fost comandant de pluton în misiune, care are o anumită experienţă în spate. Eu i-aş încuraja. Niciodată nu va putea ști totul dintr-o dată. Cunoştinţele şi experienţa se dobândesc în timp. Să facă totul pas cu pas. Şi să vrea să facă, pentru că de putut, se poate!

Ce ai dori să transmiţi celor de acasă?

Aș vrea ca toți cei de acasă să înțeleagă că suntem aici nu doar pentru noi ci şi pentru ei. Reprezentăm România cu cinste, vreau ca țara să fie mândră de noi. Ne facem treaba şi suntem respectaţi de către partenerii cu care lucrăm şi convieţuim în teatrul de operaţii Afganistan. Scopul meu principal este să fac tot ce îmi stă în putere să-i duc pe toţi sănătoşi şi să ajung și eu sănătos acasă.

Cum te vezi peste 10 ani?

Un om cu multă experienţă, capabil să-i înveţe pe alţii şi să schimbe anumite lucruri.

Ce faci în timpul liber? Hobby-uri?

Îmi place să merg la sala de sport, să merg cu bicicleta pe anumite trasee şi îmi place vânătoarea.

Ce îţi doreşti pentru anul care vine?

Să fie cel puţin la fel de bun cum a fost 2015. Şi pentru că urmează mai multe momente importante în calendar, aş dori să spun Sărbători fericite şi un an nou fericit!

A fi profesionist înseamnă consecvență, dedicație, pasiune și multă perseverență. Teatrul de operații Afganistan oferă toate condițiile necesare dezvoltării unui lider, ne călește fizic și psihic deopotrivă, ne slefuiește chiar. Experiența de aici este fără dar și poate benefică, plusul de cunoștințe cu care ne vom întoarce în țară este semnificativ și depinde de fiecare dintre noi cum vom reuși să transmitem mai departe totul. Liderul Motofelea ne-a promis că tot ce a învățat aici va da mai departe generațiilor care vin din urmă și crede că din postura comandantului de companie va forma sau șlefui la rându-i lideri asemeni lui, profesioniști. Îi dorim succes în tot ce și-a propus.

Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RECLAMĂ

PUBLICITATE

TU AI DAT LIKE?

ABONEAZĂ-TE PENTRU ȘTIRI VIDEO

PUBLICITATE

CAUTĂ CE TE INTERESEAZĂ

Web Doar pe Dej24.ro

DONEAZĂ

Dacă doriți să sprijiniți financiar Dej24.ro, CLICK pe butonul de mai jos pentru a dona orice sumă de bani.

PARTENER