Cum a ajuns Dejul nume de dictator. Totul despre experiența lui Gheorghiu în orașul nostru

Puţină lume îşi mai aduce aminte de perioada pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej a petrecut-o în oraşul pe care, mai apoi, şi l-a trecut în nume. Nostalgic după perioada petrecută în molcomul oraş transilvan, omul care a instaurat cu mână de fier comunismul în România şi-a adăugat numele Dejului în numele său şi a intrat în istorie ca Gheorghe Gheorghiu-Dej.

„Ana, Luca şi cu Dej/ Bagă spaima în burgheji”. Prin această lozincă proletară a ajuns numele unui târg transilvănean cu alură mic burgheză să fie sinonim cu prigoana „chiaburilor”. Acum, la jumătate de secol de atunci, puţină lume mai ştie cum a ajuns numele oraşului de pe Someş să fie lipit de numele predecesorului lui Nicolae Ceaşescu în fruntea României.

Dejean doar jumătate de an

Gheorghe Gheorghiu a trăit la Dej doar o jumătate de an, în 1931, fiind angajat electrician la CFR. Scurta sa şedere a lăsat însă urme greu de şters. În rândul tinerilor din Dej, confuzia între numele oraşului şi numele liderului comunist este în ziua de azi atât de mare, încât mulţi cred că oraşul a luat numele omului, şi nu invers. „Mulţi dejeni sunt confuzi şi acum cu privire la numele liderului comunist care a locuit în Dej doar o jumătate de an. De aici, Gheorghiu a fost transferat la Bucureşti, la CFR Griviţa„, spune directorul Muzeului Municipal Dej, Constantin Albinetz.

Pe urmă, comunistul a înfundat puşcăriile, din cauza implicării sale în organizarea unor greve. „Colegii lui de puşcărie îl cunoşteau, în această perioadă, ca Gheorghiu din Dej. De aici, i-a rămas acest nume. Ulterior, în 1948, când a venit la putere, şi-a ataşat numelui denumirea oraşului„, explică Constantin Albinetz.

„Gheorghiu, născut în Bârlad, putea să-şi ataşeze numelui său numele oricărui oraş în care a trăit. Se pare că se ataşase mult de dejeni, acesta a fost motivul pentru care a ales să lege de numele său numele oraşului nostru„, mai spune Albinetz.

A cumpărat casa în care a trăit Dej

Mariana Mureşan a cumpărat în anul 1979 casa de pe strada Pintea Viteazul nr. 23, în care a locuit tânărul Gheorghe Gheorghiu câtă vreme a lucrat ca electrician la CFR Dej. Imediat după Revoluţie, ea a dat jos de pe peretele casei plăcuţa memorială ce amintea că, în 1931, timp de o jumătate de an, „părintele comunismului” din România a trăit acolo. „Am dus-o la muzeu. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu ea. Dar în Dej toată lumea ştie că asta este casa în care a trăit Gheorghiu-Dej„, adaugă Mureşan.

Prin urbe există şi o poveste potrivit căreia, în ziua în care s-a stins din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), un dulap plin cu cărţi s-ar fi răsturnat în camera în care acesta a locuit. „Sora mea, împreună cu alte colege de clasă, a fost trimisă să facă curat în camera memorială. Exact în momentul în care a murit Gheorghiu-Dej, dulapul s-a răsturnat în mijlocul camerei„, îşi aminteşte Mariana Mureşan.

A susţinul Dejul

„Prin 1961, a început să se construiască Combinatul de Celuloză şi Hârtie, graţie susţinerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Din 1948, de când a venit la putere, şi până la moartea sa, Dejul s-a bucurat de atenţie din partea liderului comunist„, susţine Albinetz. Potrivit acestuia, tocmai din cauza divergenţelor apărute între Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu, faptul că primul şi-a ataşat numelui său numele oraşului de pe Someş a devenit, după moartea sa, o „pată neagră” pentru dejeni. „După 1965, nimic nu s-a mai mişcat în Dej. Spre deosebire de alte oraşe, cum ar fi Zalău, Baia Mare, Bistriţa, care s-au dezvoltat şi în timpul lui Ceauşescu, Dejul a rămas într-un con de umbră„, arată istoricul.

„Un curvar şi un beţiv”

Cel care putea da mai multe detalii despre Gheorghiu-Dej este părintele greco-catolic Alexandru Nicula, decedat între timp, care a fost închis, timp de trei săptămâni, într-o celulă cu cumnatul comunistului. „A fost un depravat, un curvar şi un beţiv, asta a fost! Mi-a povestit multe cumnatul său. Lui Gheorghiu-Dej nu-i plăcea munca, era un plimbăreţ cu multe idei comuniste, care a umblat prin toată ţara, neglijându-şi familia. Îşi pierdea nopţile prin bodegi, bând cot la cot alături de prietenii lui ceferişti şi vorbind despre genialitatea comunismului„, spunea preotul în urmă cu aproximativ patru ani.

„Dacă ar mai fi trăit trei ani, Dejul ajungea din nou reşedinţă de judeţ”

La una dintre cele mai vechi cofetării din Transilvania, „Lemnul Verde”, se adună zi de zi vârstnicii Dejului, pentru a pune ţara la cale şi pentru a-şi aminti de vremurile de altă dată. „Dacă Gheorghiu-Dej ar mai fi trăit trei ani, Dejul ajungea din nou să fie reşedinţă de judeţ„, credea cu tărie Francisc Kiss, profesor de istorie pensionat, decedat între timp.

Nu de aceeaşi părere este inginerul Ioan Gavrilescu, pensionar şi el. „Mama mea a fost deputat regional, în timp ce Gheorghiu-Dej, deputat de Cluj. Am avut ocazia de a-l cunoaşte personal, copil fiind. Ţin minte că a încercat, după ce a ajuns la putere, să-i ridice pe ai mei, să-i ducă în Capitală. Doar că ai mei erau oameni simpli, legaţi de acest oraş, şi au refuzat„, spune Gavrilescu. „Dar să nu exagerăm. Din spusele alor mei, nici Gheorghiu-Dej nu a fost mai breaz ca alţii. Bea seară de seară prin cârciumi, cu prietenii lui ceferişti„, a adăugat inginerul.

„A încercat să formeze şi aici o celulă comunistă, dar cred că nu a avut suficient timp. Oricum, ştiu că, după 1948, când a ajuns la putere, i-a pus în funcţii pe cei cu care a legat prietenii cât a lucrat şi trăit în Dej„, confirmă directorul Muzeului Municipal Dej, Constantin Albinetz.

Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a născut în data de 8 noiembrie 1901, la Bârlad, într-o familie de muncitori. A fost liderul comunist al României din 1948 până în 1965, anul morţii sale. „A fost şeful de stat responsabil de cele mai multe crime din România secolului XX, din raţiuni politice. În ciuda aerului său bonom şi a legendei potrivit căreia Gheorghiu-Dej ne-a ţinut departe de influenţa rusească, nu a făcut altceva decât să execute ceea ce dictau sovieticii. A dus o politică represivă şi, în perioada în care a fost la putere, România s-a ales cu aproape două milioane de victime„, a declarat istoricul Marius Oprea.

Sursa – historia.ro