Exponatul lunii Noiembrie la Muzeul Municipal Dej – FOTO

În perioada 2-30 noiembrie 2015, Muzeul Municipal Dej organizează pentru public Exponatul lunii noiembrie: Lăzi de breaslă, simboluri și unelte ale meșterilor dejeni.

Expoziția cuprinde lăzi de breaslă, convocatoare ale breslelor cizmarilor, olarilor și lăcătușilor, sigilii, steaguri de breaslă, diverse unelte ale meșterilor, precum și foto-copii după privilegii primite de breslele din Dej.

Simbolurile breslelor erau reprezentate de ladă, tablă de convocare, sigiliul și mai târziu steagul. Lada era primul obiect pe care o breaslă îl achiziţiona. În aceasta se păstra diploma (privilegiul), contractele, fondurile bănești ale asociației și alte documente. Lăzile erau confecționate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară și dimensiuni diferite. Lada se deschidea în mod solemn la adunările generale ale breslei și rămânea așa pe toată durata ședinţei. Banii lichizi erau depuşi în lada breslei alături de documentele importante. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele fiind încredinţată unuia dintre staroşti. Lada era iniţial păstrată în casa starostelui, dar mai târziu, când breslele au dispus de case proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având aproape o valoare mistică, în faţa ei depunând jurământul staroştii breslei.

Tabla de convocare sau convocatorul breslei, un alt simbol important al breslelor, era păstrată întotdeauna în casa breslei fiind scoasă numai atunci când se ţineau ședinţe ordinare sau extraordinare. De regulă acestea erau din lemn, însă în secolul al XIX-lea apar și cele fabricate din metal. Sigiliile aveau imprimate însemnele breslei respective și erau confecţionate din metal, pentru a fi aplicate pe ceara moale. Toate actele emise de breaslă trebuiau să fie întărite prin aplicarea sigiliului.

Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative de cult. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema proprie.

În oraş breslele aveau funcţii sociale, politice, militare, economice şi religioase, cerute de organizarea societăţii medievale. Ele constituiau o importantă rezervă economică, fiind surse de venituri pentru oraşe (taxe, vămi, mărfuri confiscate, donaţii), de exemplu în anul 1532 breasla măcelarilor trebuia să plătească opt florini de aur şi ceară, pentru oficierea slujbelor la parohia romano-catolică din Dej.

Străzile din Dej, menţionate între anii 1400-1578, purtau numele breslaşilor ceea ce arată importanţa lor în viaţa şi economia urbană: Uliţa Brutarilor, Uliţa Pescarilor, Uliţa Cizmarilor, Uliţa Căruţaşilor, Uliţa Morii. În privinţa locuirii meşterilor în oraş, aceştia respectau în mare, regulile medievale de aşezare pe străzi. Astfel, cizmarii locuiau în partea nord-vestică a cartierului Mulatău, iar olarii şi pieptănarii în partea de sud-vest. Tăbăcarii erau concentraţi în valea pârâului Salca, pe strada Valea Codorului, zonă în care se găseau gropi cu apă sărată, pe care o foloseau la argăsit şi tăbăcit.

Încă din evul mediu, toate breslele din oraş se bucurau de statutul de nobilitate adică erau deţinătoare a unor privilegii regale. În secolele XVIII-XIX cu excepţia câtorva proprietari de pământ şi mici burghezi, majoritatea locuitorilor oraşului Dej erau meşteşugari şi comercianţi grupaţi în bresle. Un număr mare de meşteşugari făceau parte din breasla cojocarilor, croitorilor, olarilor, măcelarilor, pantofarilor, pieptănarilor, tâmplarilor, lăcătuşilor, fierarilor, tinichigeriilor, dulgherilor, rotarilor, căruţașilor, funarilor, şelarilor, şi lustruitorilor de trăsură. Mai puţin în oraș erau: perierii, cuţitarii, pălărierii, geamgii, săpunari, aşa-numiţii ,,turnători” de lumânări, ceasornicarii, arămarii și bijutierii.

Toți acești meșteșugari cuprinși într-una din breslele amintite au contribuit la dezvoltarea orașului Dej în Evul Mediu și în Epoca Modernă.