Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița, întâmpinată de sute de credincioși, la Dej – FOTO

Ieri, la Parohia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Dej II de pe strada Regina Maria a fost adusă Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița, făurită după dimensiunile originale ale icoanei care se află în Sfântul Munte Athos, la Schitul Românesc Prodromu.

Icoana a fost întâmpinată de peste 600 de credincioși, alături de un sobor format din 12 preoți în frunte cu protopopul Dejului, părintele Ioan Buftea. Evenimentul a debutat printr-o procesiune făcută în jurul bisericii și a continuat cu sfințirea odorului sfânt și slujba de priveghere.

Protopopul Dejului, Ioan Buftea a prezentat istoricul icoanei, în timp ce părintele paroh Cătălin Alexandru Feier a punctat că ”de la Cluj până la Dej sunt trei icoane ale Maicii Domnului Prodromița. Una la Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Cluj Napoca, una la Parohia Ortodoxă Vultureni, iar cea de-a treia la Parohia Ortodoxă Dej II, iar Taina acestei lucrări constă în faptul că icoana s-a chemat una pe cealaltă”.

La final, părintele slujitor Emil Sabadîs a dăruit tuturor credincioșilor câte o iconiță cu chipul icoanei Maicii Domnului Prodromița.

”Icoana este făurită din argint masiv după forma și dimensiunile icoanei originale de la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos și a fost donată Parohiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului Dej II de către o bună credincioasă a bisericii. Icoana Prodromița este una dintre puținele icoane din lumea ortodoxă numită „Nefăcută-de-mână”, adică pictată în chip minunat”, au precizat reprezentanții bisericii de pe strada Regina Maria.

Minunea pictării icoanei

În anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, cuvioșii Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi monahi l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, cu care s-au învoit să zugrăvească icoana după modelul dat de ei. Iconarul a primit ca îndatorire să lucreze la icoană cu post, adică nemâncând, nici bând până la sfârșitul lucrului din fiecare zi.

Pictorul a început lucrarea, iar în câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei. Dar, când a ajuns să picteze Sfintele Fețe ale Maicii Domnului și Domnului Hristos, nu izbutea nicidecum să le înfățișeze după cuviință. Mâhnit, iconarul a încetat a mai lucra, apoi a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul și s-a retras în camera sa, nepricepând ce va să fie lucrul acesta căci, silindu-se, mai mult le-a stricat, ca și cum și-ar fi uitat meșteșugul.

În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagăcum se petrecuse lucrarea. Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 iunie.

Mărturia pictorului Iordache Nicolau

Înfricoșat de aceste întâmplări, el a lăsat și o mărturie scrisă care se păstrează la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache, iscălită cu propria sa mână:

”Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia și a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârșit, privind eu la chipuri, cu totul au ieșit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul; și așa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, și când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede; și eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși cu greșeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune.” Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

În urma acestei preaslăvite minuni, icoana a fost dusă cu deosebită cinste în Sfântul Munte Athos, săvârșind multe minuni pe cale, fiind până astăzi odorul cel mai de preț al Schitului Prodromu.

Pomenirea minunatei zugrăviri a acestei Sfinte Icoane s-a stabilit la 12 iulie. În Sfântul Munte Athos se respectă calendarul iulian nerevizuit, conform căruia sărbătoarea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița este ținută în data de 25 iulie. Acesta este cel de-al doilea hram al Schitului Românesc Prodromu.

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România.

Cu binecuvântarea Domnului, și cu purtarea de grijă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o replică în dimensiunile originale a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Prodromița din Muntele Athos, făurită din argint masiv , a fost așezată în Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Dej, în anul Domnului 2022, spre slava Lui Dumnezeu, spre cinstirea ocrotitoarei Bisericii și spre ocrotirea tuturor credincioșilor care se vor închina înaintea acestei sfinte icoane făcătoare de minuni.

Descrierea Icoanei Maicii Domnului Prodromița

Icoana Maicii Domnului Prodromița este descrisă în Sinaxarul zilei de 12 iulie de la Slujba Maicii Domnului Prodromița alcătuită Ieromonahul prodromit Dometie Ionescu în anul 1900. Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.