Reportaj: După o afacere de succes, un bărbat din Dej, falimentat de bănci, s-a retras în mijlocul pădurii

Sursa: gazeta de cluj

Un bărbat din Dej, cu probleme financiare serioase, a ales să renunțe la tot și să se mute în mijlocul pădurii.

„Înaintăm, cu dificultate, pe drumul îngheţat bocnă din pădurea de pe Valea Gârbăului, situată în proximitatea localităţii dejene Cuzdrioara. Trecem de o Răstignire şi ajungem la un gen de cabană, nefinisată, dotată cu parasolar şi antenă parabolică. Gazda, Ioan Jurje, un bărbat în vârstă de 62 de ani, ne întâmpină şi deschide poarta să parcăm în curte, după care ne pofteşte înăuntru pentru a ne destăinui coşmarul trăit în relaţia sa cu banca de unde a luat credite, dar şi cu oamenii.

Oftează, ca şi cum şi-ar aminti brusc de un vechi coşmar, şi scoate apoi un dosar gros, pe care îl pune pe masa aflată lângă geam. Asta, ca să putem să-l studiem la lumina naturală, cabana nefiind racordată la reţeaua de curent electric din zonă. “Aici totul funcţionează  pe bază de baterii, fiindcă după ce m-am refugiat în Valea Gârbăului n-am mai vrut, în ruptul capului, să mai am de-a face cu niciun fel de facturi. Copiii m-au dotat şi cu panouri solare, aşa că în curând le voi pune în funcţie. Până şi ţigările mi le fac singur, din tutunul cultivat în grădina proprie, eu fiind un fumător înrăit”, mărturiseşte bărbatul, arborând cu un chip neaşteptat de senin, având în vedere drama pe care a trăit-o în ultimii ani. Aceasta ne-a fost relatată de un fost coleg de-al său de clasă, actualmente viceprimar într-o comună din vecinătate, fapt care ne-a determinat să ne grăbim să descindem în Valea Gârbăului, ca să-l cunoaştem personal pe Jurje. Ne potoleşte însă repede, acesta, arătând că numai de o perioadă a ajuns la starea actuală de linişte, după ce s-a izolat de civilizaţie. Arată totuşi că păstrează legătura cu exteriorul prin abonamentul TV – cu cartelă – ca să fie la curent cu tot ce se petrece în ţară şi prin telefonul mobil. Adaugă Jurje, zâmbind: “Aici nu sunt bănci şi parteneri de afaceri care să mă ţepuiască, sunt doar lupi, căprioare, mistreţi şi alte animale ale pădurii, care defilează prin faţa casei mele”.  Apoi oftează din nou, profund, şi  începe relatarea poveştii vieţii sale, cu dificultate, de parcă ar porni într-o aventură, iar frazele sale se dizlocă, dificil, precum nişte pietre de moară: “Eu sunt originar din satul Cozla, comuna Letca, judeţul Sălaj şi pe aici veneam în drumeţii, după absolvirea Şcolii profesionale de brutari, când am fost repartizat la Dej, la Fabrica de Panificaţie. Atunci m-am îndrăgostit de locurile acestea şi mi-am zis dintotdeauna că mi-aş dori un asemenea loc, unde să-mi petrec bătrâneţile.” Povesteşte în continuare despre activitatea sa ca brutar în fabrică, începută în 1971 şi încheiată în 1992, după ce trecuse prin toate etapele: de la cea de muncitor, maistru brutar până la cea de şef de unitate. Văzând cum stăteau lucrurile în ţară la acea oră, în anul 1992 s-a hotărât să-şi ia destinul în propriile mâini şi să deschidă, împreună cu soţia – decedată între timp, în 2002 –  o brutărie, chiar în casa socrilor săi din Dej, de pe Dealul Florilor. “Am început cu un cuptoraş de 50 de pâini şi alături de mine şi soţie munceau şi cei doi băieţi ai noştri. Treaba mergea excelent, aşa că în 1993 ne-am deschis o societate pentru ca prin intermediul ei să putem să ne desfacem marfa şi în magazine”, explică Jurje, potrivit gazeta de cluj.

Continuarea articolului în Gazeta de Cluj!