REPORTAJ: UZINA Entry Control Point 5, din Kandahar, controlată de militarii din Dej – FOTO

Într-adevăr o uzină. Întinsă pe o suprafață considerabilă, cea mai mare poartă de acces în Baza Aeriană Kandahar, Entry Control Point Numărul 5 (ECP 5) este deservită de militarii de la Compania a 4-a ECP din Batalionul 811 Infanterie Protecţia Forţei “DRAGONII TRANSILVANI” din Dej.

Multe acronime, un limbaj cu totul specializat, priviri vigilente, seriozitate maximă și evident concentrare. Probabil una dintre cele mai complexe misiuni pe care le îndeplinesc militarii dejeni este executată cu un profesionalism exemplar și credeți-mă nu sunt cuvinte deloc mari.

Dragonii cu care am stat de vorbă se treziseră la 4 dimineața și până după amiază aveau să-și îndeplinească misiunea așa cum o fac zi de zi. Încăperile au fost ușor personalizate cu peisaje românești sau o pildă scrisă pe un placaj. Monitoarele imense și tot felul de dispozitive despre care nu am întrebat ce înseamnă pentru că am fi răpit prea mult din timpul militarilor, completează peisajul în care dragonii de la Compania a 4-a “Hyena” își desfășoară activitatea.

Ghidul nostru a fost comandantul companiei, maiorul Horia Danciu. Relaxat și prompt ne-a îndrumat spre fiecare locație unde erau militarii lui.

„ECP 5 vine de la entry control point numărul 5 şi reprezintă punctul de acces în baza Kandahar. Misiunea noastră este de a menţine baza operativă 24 de ore din 24, de a interzice pătrunderea personalului și a autovehiculelor neautorizate şi de a face recomandări privind protecţia forţei.

Primul şi cel mai important punct este main gate, unde sunt verificate maşinile, de asemenea avem şi punctul de verificare persoane, unde persoanele sunt scanate şi controlate pentru a nu introduce în bază materiale prohibite.

Aş vrea să mulţumesc pentru asta Centrului de instruire al Forţelor Terestre din Cincu, pentru sprijinul acordat, precum şi colegilor de la Batalionul 33 Vânători de Munte, care ne-au arătat despre ce este vorba aici.

Nemaifiind într-o misiune de acest nivel consider că am fost sprijinit de către aceştia. La un flux de aproximativ 150 de persoane, 30-40 de maşini în fiecare zi, să le iei pe fiecare la mână nu este uşor într-o tură. Aceasta începe cu deşteptarea, pregătrirea misiunii, intrarea în posturi, predarea posturilor.

Militarii s-au obişnuit, întrucât fac ture de aproximativ o lună, chiar dacă sunt dintre ei care timp de o lună ajung de 2-3 ori la sala de mese. În schimb, masa le este asigurată de către administratorul subunităţii şi colegii de la logistică. Celui care le aduce mâncarea îi spunem gospodarul companiei, este administratorul de subunitate. Masa este servită de toţi militarii pe poziţii, ca în câmpul tactic.

Trebuie să fii în mijlocul militarilor, să iei pulsul acestora. Legătura socială este asigurată atât prin sistemul de transmisiuni cât şi prin reţeaua locală de telefonie. Militarii şi-au însuşit pot să spun la 99% sarcinile pe care le au, în fiecare zi există câte un incident care iasă din tipar, dar este gestionat de către ofiţerul de serviciu pe tură, sau se apelează la comanda companiei astfel încât se rezolvă”.

Înainte să ne începem turul, doi căței simpatici, în cuști bine îngrijite cu urechile ciulite și ochii ațintiți înspre noi – Military Working Dogs. Interesant. Doi civili africani, șefii lor, ne-au explicat cu se ocupă acești doi domni patrupezi, dresați desigur. Aptitudinile lor, de neînlocuit, ajută la depistarea substanțelor interzise și a explozibililor pe timpul percheziției persoanelor și mașinilor.

Plutoanele companiei se rotesc la ECP într-un ciclu prestabilit. Astăzi este de strajă subunitatea comandată de sublocotenentul Laurenţiu Chirilă.

La ora 04.00, dimineaţa, ne trezim. Urmează igiena, echiparea, adunarea pentru verificarea înainte de misiune, îmbarcarea în mijlocul de transport şi deplasarea la ECP. După orele de serviciu în ECP, fiecare face ce poate, dacă sunt precizări de făcut, se execută adunări pentru eventuale ordine, alte activităţi în timpul zilei, iar dacă nu, timp la dispoziţie, recreere şi odihnă.

Aceasta este a patra săptămână de când ne trezim la patru dimineaţa, altă dată la ora cinci ne culcam. Ne-am obişnuit.

Legătura socială funcţionează bine. Avem acces la internet şi toată lumea poate discuta acasă, se pot rezolva probleme dacă au nevoie cu diferite aplicaţii.

Am un copil, dar încă nu sunt căsătorit. Urmează şi nunta, încă nu am stabilit data, dar va fi în viitorul apropiat. Alte planuri deocamdată nu am. Doar vreau să ajung acasă, să-mi văd copilul şi după vor urma şi planurile.

Majoritatea militarilor vorbesc limba engleză și folosesc termeni specializați, întrucât interacțiunea cu cei care tranzitează punctul de acces în bază este inevitabilă. Ba mai mult câțiva dintre ei au deprins ceva cuvinte și expresii din limba locală, cea pashtună, de altfel necesară comunicării cu localnicii care trec pe aici. Am mers spre poarta de acces, pentru pietoni și vehicule.

Sincer, fară să ne spună cineva pe unde să mergem sigur intram prin spații în care în mod cert nu aveam voie. Dar ce bine, totul este supravegheat, inclusiv noi, cei cu camera de filmat.

Multe bariere de beton, sârmă ghimpată, semne de circulație, dispozitive de scanat persoane și mașini, indicatoare de tot felul, oameni care îți fac semne și lista poate continua. Caporalul clasa III Daniel Prunean răspunde de accesul civililor în bază, am stat lângă el și am urmărit tot ce face. Este un adevărat algoritm, multe automatisme pe care le folosește pentru ca niciun buzunar să nu rămână neperchiziționat. Actele sunt verificate, câteva priviri cu dus întors între cartea de identitate și individ, două întrebări scurte și gata, se poate intra. Pare simplu, doar pare….

La poarta de acces pentru mașini nu prea este timp de stat de vorbă. Ca pe bandă, cum spun unii dintre militari. Mașinile vin, se opresc, cei din interior coboară, sunt verificați, acte, discuții, percheziție, bariera coboară de această dată (așa e modelul) și au intrat.

Plutonier major Narcis Doroftei – comandant grupă: „Sunt aici din august. Mă simt foarte bine, mai am experienţa misiunii anterioare, parcă sunt aici de un an de zile. Este o misiune foarte importantă, deoarece pe aici trec toate maşinile civile şi militare pe care trebuie să le verificăm înainte să intre, să nu conţină ceva suspect să pună în pericol ceilalţi colegi şi forţele coaliţiei.

Nu este nimic deosebit pentru mine, îmi practic meseria. Misiunea noastră este de protecţia forţei şi de a realiza siguranţa tuturor. Este foc continuu aproape în fiecare zi, deoarece este o intrare şi o ieşire aproape neântreruptă de vehicule militare şi civile, pe care trebuie să le identificăm, să le verificăm să le scanăm, atât persoanele cât şi maşinile, în fiecare zi.

Sunt căsătorit şi am doi copii, unul de 14 ani celălalt de 3. Vorbesc cu ei aproape în fiecare zi şi pe internet şi pe telefon, atunci când avem nevoie sau simţim nevoia de a vorbi cu ei. Aştept mai la final să vedem cât încape în bagaj, să le cumpăr jucării, dulciuri, un ceas pentru cel mare.

Mâncarea este ok, este mâncare fast-food, pe care o căutăm foarte mult în ţară şi pe care aici o mâncăm zi de zi. Noi nu avem timp să mergem la masă şi primim masa aici, dar este aceeaşi mâncare pe care o servesc ceilalţi colegi. În timpul liber jucăm şah, table, rummy, se merge la centrul de relaxare unde este biliard, tenis de masă, cărţi, filme, deci sunt multe căi de petrecere a timpului liber”.

Militarii Companiei a 4-a Hyena și-au început misiunea din Afganistan în luna august a acestui an, iar timpul se scurge repede. Suntem foarte aproape de jumătatea misiunii și toți ne gândim la un singur lucru – să ajungem cu bine acasă. La ECP 5 este o echipă în adevăratul sens al cuvântului, profesionistă și vigilentă.

Suntem câteva mii de suflete în Baza Aeriană Kandahar care dormim, facem sport și lucrăm liniștiți pentru că ei ne veghează.