Substanţele chimice, apa din canalizare şi barajul din Dej periclitează peştii protejaţi

Pe râul Someşul Mic din judeţul Cluj, pe cursul de aproximativ 10 kilometri al acestuia în apropiere de Dej, alături de alte specii protejate, trăieşte şi porcuşorul de nisip, cu denumirea sa latină Romanogobio kessleri (în trecut, Gobio kessleri).

Din nefericire, în cadrul cercetărilor efectuate pentru inventarierea efectivelor speciilor protejate de interes comunitar, specialiştii au găsit un singur exemplar al acestei specii, şi pe acesta în afara ariei protejate.

În planul de management al zonei sunt incluse o serie de măsuri care îşi propun conservarea populaţiilor existente ale speciilor protejate. Aria protejată identificată cu codul ROSCI0394, având o suprafaţă de 117 hectare, este situată în apropierea municipiilor Dej şi Gherla şi a comunelor Mintiu Gherlii (Buneşti, Mintiu Gherlii, Nima, Petreşti, Salatiu) şi Mica (Mănăstirea). Aceasta este singura arie protejată delimitată pe cursul celui mai mare râu din judeţul Cluj, iar sistemul neperturbat de braţe moarte oferă un habitat acvatic deosebit între Petreşti şi Mănăstirea.

Este important ca pescarii să cunoască prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 57 din 2007, care identifică speciile de peşti protejate din România. Pe întregul teritoriu al ţării, este interzis pescuitul (reținerea) speciilor de peşti ca şi porcuşorul de nisip. Din păcate, populaţiile sale par să fie foarte restrânse în Someşul-Mic. Este puţin probabil să cadă pradă pescarilor, dimensiunile sale făcându-l neatractiv pentru aceştia; totuşi, unii pescari, considerându-l „peşte-gunoi”, îl aruncă pe mal sau îl duc acasă pentru pisici. Puţini reuşesc să îl deosebească de celelalte trei specii de porcușor cu care se aseamănă. Dintre cele patru specii de porcușori întâlnite în România, trei beneficiază de protecţie, astfel încât este indicată eliberarea acestora în cazul în care au fost prinşi de pescari.

Similar oricărui ecosistem, într-un râu speciile ce îl populează, indiferent de mărimea lor, au un rol important în funcţionarea ecosistemului ca întreg şi în funcţionarea lanţurilor trofice: peştii mici, aparent nesemnificativi, reprezintă o sursă de hrană pentru prădătorii mai mari sau pentru vidre, şi totodată pot preveni înmulţirea necontrolată a unor specii de nevertebrate.

Porcuşorul de nisip este o astfel de specie de mici dimensiuni, discretă, cu pete întunecate pe partea laterală. Lungimea sa nu depăşeşte 10 cm decât în cazuri excepţionale. Capul său este mijlociu şi lung, înotătoarea dorsală este lungă şi puternic crestată; pedunculul caudal se îngustează, este cilindric (nu este turtit ca în cazul porcuşorului de şes), gâtul şi pieptul este lipsit de solzi. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau al treilea an, iar perioada de depunere a icrelor durează din aprilie până în iunie. Numărul de icre depuse este mic, locul preferat pentru depunere fiind fundul nisipos sau cu prundiş al unor cursuri de apă mai liniştite. Habitatul tipic pentru porcuşorul de nisip îl reprezintă cursurile râurilor de deal şi şes, cu fund nisipos sau cu prundiş şi nisip. Preferă apele relativ rapid curgătoare şi bine oxigenate. Se stabileşte pe fundul apei, unde îşi găseşte hrana preferată: alge de pe sol, viermi mărunţi, larvele insectelor acvatice şi diverse crustacee. Distribuţia geografică a speciei cuprinde afluenţii bazinului inferior şi mijlociu al Dunării, dar porcuşorul de nisip poate fi întâlnit şi în sud-vestul Rusiei sau pe cursul Vistulei în Polonia.

Similar oricărui ecosistem, într-un râu speciile ce îl populează, indiferent de mărimea lor, au un rol important în funcţionarea ecosistemului ca întreg şi în funcţionarea lanţurilor trofice: peştii mici, aparent nesemnificativi, reprezintă o sursă de hrană pentru prădătorii mai mari sau pentru vidre, şi totodată pot preveni înmulţirea necontrolată a unor specii de nevertebrate.

Porcuşorul de nisip este o astfel de specie de mici dimensiuni, discretă, cu pete întunecate pe partea laterală. Lungimea sa nu depăşeşte 10 cm decât în cazuri excepţionale. Capul său este mijlociu şi lung, înotătoarea dorsală este lungă şi puternic crestată; pedunculul caudal se îngustează, este cilindric (nu este turtit ca în cazul porcuşorului de şes), gâtul şi pieptul este lipsit de solzi. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau al treilea an, iar perioada de depunere a icrelor durează din aprilie până în iunie. Numărul de icre depuse este mic, locul preferat pentru depunere fiind fundul nisipos sau cu prundiş al unor cursuri de apă mai liniştite. Habitatul tipic pentru porcuşorul de nisip îl reprezintă cursurile râurilor de deal şi şes, cu fund nisipos sau cu prundiş şi nisip. Preferă apele relativ rapid curgătoare şi bine oxigenate. Se stabileşte pe fundul apei, unde îşi găseşte hrana preferată: alge de pe sol, viermi mărunţi, larvele insectelor acvatice şi diverse crustacee. Distribuţia geografică a speciei cuprinde afluenţii bazinului inferior şi mijlociu al Dunării, dar porcuşorul de nisip poate fi întâlnit şi în sud-vestul Rusiei sau pe cursul Vistulei în Polonia.

În România, este răspândit în numeroase râuri, dar în ultimii ani a dispărut din râurile Arieș şi Barcău, iar efectivele sale au scăzut în râurile Târnava Mare, Mureș, Argeș şi Suceava. Porcuşorul de nisip şi alte specii de peşti din judeţul Cluj sunt ameninţate în principal de apa de canalizare insuficient curăţată care se scurge în râuri, de fragmentarea râurilor (prezenţa barajelor şi a treptelor din beton), respectiv de lucrările iresponsabile de prevenire a inundaţiilor. Din păcate, barajul construit în Dej împiedică migraţia peştilor, astfel încât specia nu mai poate reveni în secţiunile superioare ale râului, acolo de unde a dispărut din cauza poluării industriale (cu mare probabilitate încă înainte de schimbarea regimului). Totodată se constată un risc datorat speciilor de pești invazive care restrâng habitatele naturale ale speciilor indigene.

Existenţa speciilor acvatice este perturbată de utilizarea erbicidelor şi insecticidelor pe suprafeţele agricole din apropierea ariei protejate Someşul-Mic. Anumite substanţe chimice afectează speciile de peşti prin dizolvarea învelişului mucos al acestora, lăsând cale liberă bacteriilor. Astfel, peştii sunt infectaţi şi pot să moară. Din acest motiv, cercetătorii solicită interdicţia cât mai urgentă a utilizării substanţelor chimice în vecinătatea ariei protejate. Experţii recomandă, de asemenea, extinderea limitelor ariei protejate datorită vidrelor şi speciilor de peşti care trăiesc aici. O măsură importantă de conservare a speciilor protejate va fi interdicţia de a tăia arborii de pe malurile apei: aceştia sunt foarte importanţi pentru peşti, nu doar din perspectiva umbrei pe care o asigură, ci şi datorită nutrienţilor care ajung de pe aceştia în apă, sau adăpostului pe care îl oferă rădăcinile lor. Aceeaşi arbori joacă un rol important şi în protecţia împotriva inundaţiilor, servind la întărirea malurilor.

În timpul cercetărilor, specialiştii au observat şi specii de interes comunitar ce nu sunt incluse pe lista sitului Natura 2000: porcuşorul de şes, cu o populaţie de 34 de indivizi observată sau specia de mreană Barbus carpathicus, cu o populaţie de 461 indivizi. Pe parcursul cercetărilor realizate în Someşul-Mic, eşantionarea s-a realizat cu un aparat de electronarcoză (pentru aceasta cercetătorii au avut nevoie de o aprobare specială din partea ministerului de resort), peştii au fost expuşi unui şoc electric, au fost scoşi din apă, iar după colectarea datelor necesare au fost lăsaţi din nou în libertate.

Cercetările din aria protejată Someşul-Mic au fost efectuate în cadrul unui proiect realizat cu fonduri europene implementat de Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, proiect în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care au fost dezbătute de factorii interesaţi în luna februarie în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului: „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”. Planurile de management pot fi consultate pe pagina web a asociaţiei: natura2000clujkolozsvar.com

Sursa: totb.ro