Sunt suficienți mușchii? Ce ne învață afacerile și gamingul despre succesul în sport?

În sport nu au fost niciodată suficienți doar mușchii sau strategia. La cel mai înalt nivel de performanță, diferența o face altceva: determinarea de a câștiga. La vârful performanței sportive, abilitățile fizice și tactice ale competitorilor sunt aproape identice. La finalul partidei, indiferent de disciplină, diferența de scor o face cel mai des mentalitatea sportivului.

De aceea, antrenorii mentali și psihologii nu sunt mofturi, așa cum s-ar putea crede la prima vedere. Ei încearcă să modeleze atitudinea competitorului, mai exact să-l obișnuiască psihologic cu ideea de victorie.

Dar ce înseamna aceasta? Ce îi trebuie unui sportiv sau jucător al oricărei activități competitive pentru a simți nevoia de victorie, cea care îi pregătește creierul pentru performanțe supraomenești?

Mai întâi trebuie știut că toți vrem să câștigăm întrecerile în care ne implicăm, însă nu toți vrem să concurăm. Oricât de tentantă ar fi o competiție, mereu se vor găsi unii care vor avea mai puțin chef de concurs. Cine sunt aceștia? Sunt cei care au mai încercat și nu au câștigat. Din acest motiv, creierele lor au fost condiționate să refuze competiția și, dacă totuși trebuie să concureze, vor avea performanțe slabe.

Cei care însă au gustat deja din plăcerea victoriei, nu numai că vor fi mai motivați sa încerce din nou, ci chiar vor fi mai buni, mai peformanți. Cum așa? Când câștigăm, dincolo de premii și faimă, mai obținem ceva: doi hormoni miraculoși, dopamina și testosteronul. Aceste două substanțe eliberate de sistemul nostru nervos sunt doi neurotransmițători care printre altele ne fac mai capabili, mai încrezători și chiar mai inteligenți. Indiferent de domeniul în care are loc competiția – sport, afaceri, gaming – acest efect există și este studiat de știință. Se numeste „efectul câștigătorului” („winner effect”).

Acest punct comun între domeniile competitive a prilejuit chiar alianțe reușite în domeniul publicitar. De pildă, cel mai rapid om din lume, Usain Bolt, cel care a alergat 100 de metri în doar 9,58 secunde, este ambasadorul unei faimoase platforme de gaming, PokerStars, care exact cu aceasta se ocupă: oferirea de momente câștigătoare jucătorilor, în secțiunile sale de poker și casino – jocuri înalt competitive. Și Bolt nu este singurul mare campion pe post de imagine a unor companii care „vând victorii”. Cei mai mari sportivi din lume se asociază cu domenii în care nu performanța fizică e importantă ci mentalitatea de câștigător.

Pentru a atinge peformanțe de top, e nevoie în primul rând de motivație. Altfel, toți am bate recorduri, dacă nu ar exista lenea sau descurajarea. Iar dopamina care se eliberează când câștigăm, tocmai asta face: ne ofera motivația de a parcurge lungul drum către încă un succes. Absența acestui neurotransmițător are efect invers: ne face apatici, ne determină să amânăm și să renunțăm rapid.

Acest avantaj adus de motivație nu este util însă numai sportivilor sau gamerilor, ci este un ingredient esențial al oamenilor de succes. În viata, în afaceri, în carieră, avem nevoie de acest stimulent: dopamina. Cum îl obținem?

În primul rând, jucându-ne. Jocul de orice fel este cea mai veche activitate umană și, oricât de frivolă ne-ar părea, se află la baza capacității noastre de supraviețuire. Nivelul de dopamină – și inclusiv de motivație – mai poate fi stimulat și prin tehnici personale de „păcălire” a sistemului nervos. De pildă, e bine să vizualizăm momentul succesului viitor. Sunt studii care demonstrează că având un scop clar în minte ne crește eficiența în muncă. Apoi, e bine să ne stabilim obiective mai mici, pe parcurs. Astfel, vom avea mai multe prilejuri să ne stimulăm producția de dopamină. Ba chiar, e bine să ne lăudăm si să fim lăudați când reușim o performanță. Pentru cei comozi, există chiar și alimente bogate în dopamină.

Nu în ultimul rând, aici își are răspunsul și misterul superiorității unei echipe de fotbal pe teren propriu. Nu cunoașterea terenului, ci galeria contează. Câteva mii de oameni care își laudă și încurajează favoriții sunt ca o injecție cu dopamină. Suporterii nu se află pe stadion doar pentru a urmări meciul. Ei sunt cu adevărat „al 12-lea jucător”. Și, după cum susțin psihologii, cel mai important.

Daca vă iubiți cu adevărat echipa favorită, veniti la stadion!