Tradiţii şi obiceiuri de Moş Nicolae

Sfântul Nicolae, considerat şi ocrotitorul săracilor, este sărbătorit pe 6 decembrie, când copiii cuminţi de pretutindeni aşteaptă ca Moşul să le lase cadouri în ghetuţe. Sunt mai multe tradiţii şi obiceiuri de această sărbătoare.

Pe 6 decembrie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, episcop al Myrei, unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Creştinătăţii. Figura sfântului este emblematică pentru valorile morale ale creştinătăţii, fiind un model de bunătate, milostenie şi generozitate.

Ziua este una specială, cu această ocazie copiii aşteaptă ca Moşul să le lase cadouri în ghetuţe.

Sfântul Nicolae este considerat ocrotitor al tuturor celor nedreptăţiţi, dar şi al copiilor sau al fetelor care se apropie de măritiş. Episcopul Myrelor, localitate din Asia Mică, este cinstit atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, pe 6 decembrie.

Generozitatea sfântului este considerată a fi sursa obiceiurilor de a da cadouri în această zi. Copiii primesc un cadou în ghetuţele lăsate la geam în dimineaţa zilei de Sfântul Nicolae, cadoul primit fiind unul ”de la Moş Nicolae”.

Sfântul Nicolae era renumit pe vremea când era episcop pentru deosebita sa cultură teologică şi pentru stilul de viaţă exemplar. Apărător al ortodoxiei, Nicolae a fost întemniţat de asupritorii creştinătăţii, iar drept răsplată pentru credinţa sa de nestrămutat, Dumnezeu l-a înzestrat cu harul săvârşirii de minuni.

Plasat în cronologia istorică între finalulul secolului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, Sfântul Nicolae a venit pe lume în localitatea Patara, situată în partea asiatică a Turciei de astăzi. Provenind dintr-o familie înstărită, Nicolae a avut parte de cea mai bună educaţie posibilă şi s-a făcut remarcat atât prin deosebitele calităţi intelectuale, cât şi prin valorile morale de care a dat dovadă constant. Credinţa i-a fost puternic înrădăcinată în inimă încă din primii ani de viaţă, motiv pentru care a şi devenit preot la mănăstirea din Patara, unde unchiul său era episcop. 

Sfântul Nicolae a devenit cunoscut şi pentru minunile săvârşite chiar din timpul vieţii, făcut minuni chiar din timpul vieţii, oprind furtunile, vindecând bolnavii, alungând demonii oamenilor sau readucându-l la viaţă pe un tânăr corăbier care se înecase. Ajutorul acordat nevoiaşilor şi faptele de milostenie l-au transformat pe Sfântul Nicolae într-unul din cei mai populari ocrotitori ai copiilor şi săracilor, precum şi al marinarilor sau al fetelor nemăritate.

Moaştele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Catedrala din Bari, în Italia, într-o criptă din care izvorăşte un lichid incolor, împărţit credincioşilor pentru protecţie.  O parte a mâinii drepte a sfântului a fost donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Capitală.

Tradiţii şi obiceiuri de Moş Nicolae

Credincioşii respectă de Sfântul Nicolae o serie de obiceiuri şi tradiţii, atât religioase cât şi transmise din bătrâni pe cale orală.

În Ajun, copiii, precum şi unii adulţi, îşi pun ghetuţele lustruite în dreptul uşii pentru ca Moş Nicolae să le umple cu daruri sau, dimpotrivă, să le lase o nuieluşă în cazul în care nu au fost cuminţi de-a lungul anului. Tradiţia datează din vechime, când în mănăstiri se agăţau şosete pline cu scrisori pentru sfânt.

Pentru comunităţile tradiţionale, 6 decembrie este considerată prima zi de iarnă şi, dacă ninge, se spune că Moş Nicolae îşi scutură barba. Conform credinţei populare, în această noapte sfântă cerurile se deschid pentru muritori, care l-ar putea zări pentru o clipă pe Sfantul Nicolae, aşezat în dreapta Domnului.

Tot în această zi se pun în apă crenguţe de măr, pentru ca acestea să înflorească, dovedind iertarea tuturor greşelilor, iar fetele încep pregătirile pentru Crăciun. Ele fac plăcinte, în timp ce băieţii se adună în cete şi fac repetiţii pentru plecarea cu colindul.

În spiritul acestei zile de sărbătoare, de Moş Nicolae sunt oferite cadouri copiilor şi săracilor, fiind o zi a carităţii pentru majoritatea creştinilor.