Tradiții și obiceiuri în Ajunul Crăciunului. Ce se face pe 24 decembrie, în România

Crăciunul, una dintre cele mai așteptate sărbători ale anului, este marcat într-un mod special prin pregătirea din ziua premergătoare, cunoscută sub numele de Ajunul Crăciunului.

Pregătirea bucatelor și deserturilor pentru masa de Crăciun este unul dintre obiceiurile cele mai importante în Ajunul Crăciunului. Gospodinele se pregătesc încă de dimineață pentru a da naștere unor delicii autentice. Covrigii și colacii sunt pregătiți pentru a fi oferiți colindătorilor care vor veni să ureze la casele gospodarilor.

Covrigii sunt dăruiți copiilor care colindă, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroși, iar colacii sunt rezervate flăcăilor și colindătorilor din neam. Turtele, numite și „scutecele Domnului”, sunt și ele pregătite și presărate cu apă, zahăr pisat, nuci sau semințe de cânepă. Aceste turte sunt așezate pe masa de sub icoană, însoțite de o sticlă de vin roșu și alte farfurii cu fructe, precum prune și colaci. În colțurile mesei este plasat fuiorul de cânepă, simbolizând barba lui Moș Crăciun.

Un alt aspect important al pregătirilor din Ajunul Crăciunului este postul de Crăciun. Împodobirea mesei este diferită în fiecare regiune, dar toate felurile de mâncare sunt de post. Niciunul dintre membrii familiei nu are voie să guste din bucate până când preotul nu binecuvântează masa. El ia banii de sub fața de masă și câteva turte și colăcei, conform Traditiisuperstitii.ro.

Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului sunt tradiții vechi îndeplinite de preoți și însoțitorii acestora. Ajunul Crăciunului este considerat o zi de post aspru, iar oamenii sunt sfătuiți să ajuneze până la apariția primei stele de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit. Se crede că acest post asigură sănătate, noroc și pregătește sufletul pentru Sfânta Împărtășanie.

După aproximativ șase săptămâni de post, pe 25 decembrie, are loc încheierea postului Crăciunului. Oamenii se bucură de bucatele tradiționale de Crăciun, cum ar fi tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați și friptură. Carnea folosită pentru aceste bucate este proaspătă pentru că, în ziua de 20 decembrie, de Ignat, are loc tăierea porcului.

Împodobirea bradului

Împodobirea bradului este un alt obicei important al Ajunului Crăciunului. Copiii așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Moș Crăciun, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copiii cuminți. Iar cu câteva zile înainte de Crăciun, se împodobește bradul cu ornamente de culoare roșie sau verde.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, când Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor venerați de păgâni. În cădere, toți copacii au fost distruși, mai puțin bradul, care a devenit un simbol al sărbătorii și este împodobit în seara de Ajun.

Tradițiile și obiceiurile din România diferă de la o regiune la alta. În satele din Oltenia, gospodarii se trezesc de dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, rostind o urare de Crăciun. Copiii și tinerii sunt primii care pornesc cu colindatul în dimineața de Ajun, fiind întâmpinați cu mere, nuci, covrigi și cu celebrele turte numite „Scutecelele lui Hristos”.

Acest obicei de a colinda este o tradiție veche și este considerat un mod de a anunța nașterea Domnului în lumea creștină. Colindătorii primeau daruri de la creștini, care constau în covrigi, turte, nuci și fructe, potrivite pentru post.

Principalele superstiții de Ajun

Ajunul Crăciunului este însoțit de numeroase superstiții. Stăpânii caselor trebuie să colecteze toate lucrurile împrumutate din sat în această seară, pentru că le aparțin și trebuie returnate. Fetele nemăritate roagă preotul să zăbovească pe laiță și să mănânce ceva, pentru ca pețitorii lor să nu întârzie. Gospodinele rostesc rugăciuni sau obiecte din casă când pregătesc câte ceva.

De exemplu, o femeie care se ocupă de colacii pentru Crăciun poate spune: „măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Alte gospodine spun o rugăciune atunci când dau pâinea în cuptor, cerându-i să fie precum lopata plină de pâine și copacii să fie plini de roade. În ziua de Ajun, unii oameni tăiau un măr pe jumătate, pentru a afla cum vor fi cu sănătatea în anul care urma. Dacă mărul avea viermi, se credea că persoana va fi urmărită de boli, în timp ce un măr putred era considerat un semn al morții. De asemenea, gospodinele știu că nu mai au voie să dea cu mătura luna înainte de Ajun, pentru că așa se alungă norocul din casă.

În Muntenia, Oltenia și Banat, gospodinele pregătesc un aluat special pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Acest lucru asigură sănătatea animalelor pe tot parcursul anului și garantează că acestea vor da mai mult lapte.

În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicați și copiii de toate vârstele, care se pregătesc cu mult timp înainte pentru a umbla cu colindatul. Ei sunt primiți cu bucurie de creștinii din sat, care le oferă mere, nuci, covrigi și turte.