Bistrița-Năsăud | O nouă misiune de descoperire a mormântului lui Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, uciși de Securitate

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat și desfășurat în ziua de 2 mai 2017 o nouă investigație de teren în orașul Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud.

Acțiunea a urmărit reluarea și continuarea prin săpătură arheologică a demersului început în 2014 pentru descoperirea mormântului comun unde au fost înhumați Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, victime ale Securității ucise prin împușcare în urma unei confruntări armate desfășurate în zona satului Bichigiu, jud. Bistrița-Năsăud.

Gheorghe Pașca s-a născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliștea de Sus, jud. Maramureș. Părinții săi au fost Gavrilă și Maria, aceștia având împreună 12 copii. Gheorghe Pașca avea ca preocupări principale dogăritul, albinăritul și, mai ales, vânătoarea, fiind un bun cunoscător al munților și pădurilor din zona Maramureșului. Treptat, a ajuns la o stare materială relativ prosperă, devenind o persoană cunoscută în zonă, la aceasta contribuind prestigiul și popularitatea sa, calitățile sale de vânător vestit, dar și faptul că a cununat multe familii tinere din zonă. A fost căsătorit cu Anisia, cu care însă nu a avut copii.

Potrivit unor mărturii, Gheorghe Pașca a intrat în vara anului 1946 în conflict cu autoritățile ca urmare a refuzului său de a-și preda pușca de vânătoare cu lunetă, așa cum erau dispozițiile legale de atunci. Fiind căutat de Poliție și Siguranță, și-a părăsit gospodăria și s-a refugiat în munți. Alte mărturii susțin că Pașca îi detesta pe comuniști, manifestându-se în mai multe rânduri deschis împotriva acestora. Oricum, el a devenit destul de repede un proscris pentru regimul comunist. Presiunile asupra membrilor familiei Pașca aveau să fie tot mai puternice în perioada următoare, ceea ce l-a determinat și pe fratele său Dumitru, în 1949, să-și părăsească locuința și să se alăture lui Gheorghe Pașca. Concomitent, în comuna învecinată, Dragomirești, au fost depistate persoanele implicate în organizația Lupta împotriva comunismului, acestea fiind nevoite să se refugieze în munți. Pentru o scurtă perioadă de timp frații Pașca s-au integrat în acest grup, însă după uciderea lui Dumitru de către securiști, în februarie 1950, Gheorghe Pașca a preferat să reziste mai mult izolat, sporindu-și astfel șansele de supraviețuire. A păstrat însă legătura cu membrii acestei organizații, furnizându-le informații, arme și muniții până la anihilarea treptată a tuturor componenților grupului.

În continuare au existat mai multe tentative ale Securității pentru a-l captura pe Pașca, însă acesta a reușit întotdeauna să le dejoace. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munți pe Ioana Vlad, o tânără din Săliștea de Sus, pentru a-l găsi pe Pașca și a comunica locul în care acesta se află. Ioana era născută în 1925 și se cunoștea de mai mult timp cu Pașca, pe care l-a sprijinit clandestin în mai multe rânduri. Acesta a lămurit-o să nu se mai întoarcă în sat și să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se o fetiță, Ioana, și se aștepta un al doilea copil. Au locuit mai mult timp într-un bordei săpat în Măgura Telciului, un loc situat în zona comunei Telciu din nordul jud. Bistrița-Năsăud. Pe baza unor informații obținute de la un localnic, în iunie 1953 trupele de securitate i-au împresurat pe cei doi în timp ce se aflau în acel bordei. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Pașca a reușit să scape. Ioana a trecut prin interogatoriile Securității și a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe, care a decedat în 2016. După patru luni de detenție, aceasta a fost eliberată și s-a reîntors acasă, fiind ținută permanent sub observație. În anii ce au urmat, Gheorghe Pașca și-a vizitat pe ascuns în mai multe rânduri familia. Securitatea supraveghea cu maximă atenție zona în care activa partizanul, controlând și interogând orice persoană suspectată că ar fi în legătură cu el, uneori recurgând chiar și la tortură pentru a forța oamenii să vorbească și să trădeze.

La începutul anului 1955, Gheorghe Pașca s-a stabilit într-un adăpost amenajat într-o pădure din apropierea satului Bichigiu, com. Telciu, localitate situată în partea sudică a Munților Țibleș, la 23 de km spre nord-vest față de orașul Năsăud. Lui Pașca i se alăturase în primăvara acelui an un tânăr din Bichigiu, Gavrilă Rus, născut la 24 mai 1934, ce dezertase din armată în timpul efectuării stagiului militar, fiind încorporat la o unitate de muncă. Acesta era fiul lui Mihăilă Rus, un cunoscut gospodar din localitate ce era considerat de autorități drept chiabur. Mihăilă Rus a fost persoana care i-a sprijinit constant pe cei doi fugari, aprovizionându-i permanent cu alimente și cu cele necesare traiului în pădure. Pentru acest lucru el a fost arestat și torturat la Securitatea din Năsăud, fiind forțat să mărturisească locul unde aceștia se aflau ascunși. Pe baza informațiilor astfel obținute, Securitatea a organizat în zona satului Bichigiu o amplă acțiune pentru prinderea și lichidarea fugarilor, care se adăposteau într-un bordei amenajat pe Valea Arșiței, într-un loc greu accesibil, situat la circa 6,5 km spre nord-vest față de sat. În ziua de 5 februarie 1956, mai multe cadre operative însoțite de trupe de la Batalionul de securitate nr. 7 din Florești-Cluj au fost deplasate și desfășurate pentru blocarea și cercetarea zonei. Documentele consemnează participarea a 34 de ofițeri și subofițeri precum și a circa 30 de soldați. Acțiunea s-a desfășurat cu rapiditate și partizanii au fost luați prin surprindere. În urma confruntării armate, Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus au fost uciși prin împușcare.

Cadavrele celor două victime au fost transportate în aceeași zi la sediul Securității din Năsăud, iar în ziua următoare au fost autopsiate de către un medic legist adus de la Cluj. Trupurile au fost apoi expuse pentru scurt timp într-o toaletă publică din oraș, pentru a putea fi văzute de localnici și unde au fost aduse în mod organizat grupuri de elevi din satele zonei, acest lucru fiind făcut pentru inducerea intenționată a fricii în rândurile populației și mai ales a tinerilor. În cele din urmă cadavrele au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în Cimitirul central al orașului, pe o pantă de deal. Conform mărturiilor, trupurile au fost învelite fiecare într-o pătură și introduse împreună într-o ladă de lemn.

Prima acțiune de căutare a mormântului a avut loc în zilele de 28-29 aprilie 2014, însă săpăturile efectuate nu au reușit să identifice urmele gropii comune. Locul a fost indicat de către fiul lui Gheorghe Pașca, care aflase despre presupusul amplasament de la niște localnici, decedați între timp, locul fiind marcat abia în 1991 cu o cruce metalică. La sesizarea IICCMER, Parchetul Militar a deschis atunci un dosar de cercetare penală pentru infracțiunea de omor calificat. După efectuarea unor investigații de arhivă și audieri de martori, în octombrie 2015 s-a dispus prin ordonanță clasarea cauzei pentru că, între timp, a intervenit prescripția răspunderii penale.

În 2014-2016, IICCMER a continuat să efectueze cercetări de teren în zona Năsăudului, căutându-se identificarea unor persoane mai în vârstă ce puteau să ofere orice fel de informa?ie care să conducă la localizarea mormântului comun. Astfel, a fost găsită o persoană ce lucrase în 1956 ca femeie de serviciu la Securitatea din Năsăud, care, cu mare teamă și acum, a oferit niște informații suplimentare despre modul cum au fost înhumate cadavrele și despre locul aproximativ unde au fost îngropate. Acest lucru a permis inițierea și realizarea în 2 mai 2017 a unui sondaj arheologic de verificare în imediata apropiere a locului unde s-au efectuat cercetările din 2014. Din păcate, nici de această dată nu s-au descoperit elemente care să presupună sau să indice prezența mormântului comun pe locul verificat. În eventualitatea depistării mormântului, IICCMER ar fi solicitat imediat Parchetului Militar redeschiderea cazului. Există însă posibilitatea reală ca mormântul căutat să fi fost afectat, parțial sau chiar în întregime, de înhumările ce s-au practicat în perimetrul vizat în ultimele șase decenii.

Cercetările arheologice din ambele campanii de căutare au fost efectuate de echipa specializată de arheologi ai IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă și Horațiu Groza. Intervenția recentă a fost sprijinită de Protopopiatul Ortodox Năsăud (preot protopop Ioan Dâmbu), Parohia ortodoxă din Nepos, com. Feldru (preot Vasile Rus) și Colegiul Economic din Năsăud (profesor Dorel Bidică, directorul școlii, și profesor de istorie Ștefan Bachiș).

FOTO – Arhivă