EXCLUSIV – INTERVIU| Experiența inedită a unui tânăr din Dej. Și-a petrecut vacanța într-o tabără de refugiați din Grecia – FOTO

Un tânăr din Dej a petrecut două săptămâni într-o tabără de refugiați din Grecia dând o mână de ajutor sutelor de voluntari veniți din diferite părți ale lumii.

Andrei Frențiu este un tânăr în vârstă de 20 de ani din Dej, student la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. În momentul în care i s-a ivit ocazia de a pleca spre o tabără de refugiați din Grecia, nu a stat prea mult pe gânduri și a răspuns imediat „pozitiv” inițiativei unui ONG din Cluj-Napoca. Alături de mai mulți colegi, asistenți-universitari și doctoranzi, acesta și-a pus pe „tavă” cunoștințele în materie de psihologie pentru a-i ajuta pe cei care fug din calea războiului în căutarea unei vieți mai bune. Chiar dacă a renunțat la o bună parte din vacanță, dejeanul spune că nu a regretat nimic, chiar dacă s-a confruntat și cu situații neplăcute, unele aflate chiar la limita dintre viață și moarte, spunând că experiența inedită l-a făcut un om mai responsabil.

Odată cu sosirea a mii de refugiați în Europa, Grecia a devenit o zonă de tranzit în exodul acestora spre diferite țări din Uniunea Europeană. Se pare că majoritatea celor care fug din calea războiului își doresc să ajungă în special în Germania, datorită deschiderii acestei țări spre integrarea socială a imigranților. Drept urmare, Grecia a devenit un fel de „sală de așteptare” pentru imigranți, fiind înființate în acest sens numeroase tabere de refugiați. Una dintre acestea este Petra Olympus Refugee Camp, o tabără care adăpostește peste 1400 de persoane, atât femei și copii, cât și bărbați, cu toții în căutarea unui trai mai bun.

„Am ajuns de câteva zile din Grecia și pot să spun că încă sunt puțin afectat de ceea ce este acolo. E foarte multă suferință și oamenii au foarte multe probleme, în mod special probleme psihologice. Am stat 15 zile, iar scopul prezenței noastre acolo a fost să vedem ce putem face pentru a-i ajuta pe aceștia. În prima zi am încercat să ne apropiem cât mai mult de oameni, să ne cunoască, să vadă că nu avem intenții ascunse, iar pe parcusul celor două săptămâni să încercăm să vorbim cu cât mai mulți oameni pentru a identifica eventualele probleme de natură psihologică cu care se confruntă aceștia. Am stat și am lucrat cot la cot cu medicii din cabinetul medical al taberei pentru a identifica dacă afecțiunile refugiaților erau de natură medicală sau psihologică. A fost greu și am avut parte și de câteva evenimente destul de neplăcute”, ne-a povestit tânărul student originar din Dej.

Tabăra era formată în mare parte din femei și copii. Bărbații erau plecați în Germania

Andrei a fost pregătit pentru ce e mai rău, știa unde merge, dar situația de la fața locului era de-a dreptul copleșitoare. Tabăra adăpostea peste 1400 de persoane, atât femei și bărbați, cât și copii.

„În tabăra în care am avut ocazia să stăm se aflau 1400 de suflete, atât bărbați și femei, cât și copii. Majoritatea bărbaților au ales calea Germaniei, iar tabăra era plină de copii. Din informațiile pe care le dețin, mai mult de jumătate din refugiații aflați în tabără erau minori, cu vârsta de sub 14 ani”.

Cu toții au fugit din calea războiului. Au făcut mii de kilometri pe jos

Sufletele aflate în Petra Olympus Refugee Camp sunt în mare parte yazidiți și provin dintr-o zonă muntoasă aflată la granița dintre Irak și Iran. Aceștia fac parte dintr-un grup religios, de etnie kurdă, a căror credință este un sincretism între islam și vechile religii persane, cu precădere, zoroastrismul. Ei cred în Dumnezeu, Creator al lumii, lume pe care a pus-o sub vegherea celor șapte îngeri sau ființe divine, în fruntea cărora se află „Melek Taws” – „Îngerul Păun”.

În ultima vreme, yazidiții au fost mai mereu hăituiți de jihadiștii Statului Islamic și, la temperaturi extrem de ridicate, au luptat să supraviețuiască, lipsiți de apă sau de hrană, mereu expuși atacurilor jihadiștilor. De mai multe ori, statele membre ONU i-au ajutat și le-au parașutat, hrană și apă. Singura lor soluție era să plece.

„În momentul în care a izbucnit războiul, majoritatea au început să fugă spre Turcia, pe jos. Ajunși aici, au trecut marea, spre Europa, în bărci de 60 de persoane, în care călăuzele îngrămădeau chiar și 150 de oameni. Am înțeles că trebuiau să plătească echivalentul a 3500 de euro de persoană pentru călătoria cu barca. Nu conta că era noapte, că era zi, că ploua, că cineva avea rău de mare sau că, și mai grav, ar avea nevoie de asistență medicală… nu… barca trebuia să ajungă în Europa. Femeile și copilașii erau așezați spre centrul ambarcațiunii, iar bărbații spre margine. Vă dați seama… mulți bărbați și-au pierdut astfel viața în mare din cauza supraaglomerării ambarcațiunilor respective. Am aflat de asemenea că o bună parte dintre refugiații aflați în tabără și-au pierdut rudele în mare, în război sau au fost capturate de ISIS”, a explicat tânărul din Dej.

Nu a mai rezistat ca și sclavă sexuală și și-a pus capăt zilelor

Andrei a avut ocazia să afle povestea de viață a unui tânăr refugiat care a trecut prin trauma vieții sale. Logodnica acestuia a fost capturată de ISIS și a devenit sclavă sexuală. După o perioadă de aproximativ doi ani de tortură fizică și psihică, tânăra nu a mai rezistat și și-a pus capăt zilelor, potrivit spuselor tânărului originar din Dej.

„În a doua seară petrecută în tabăra de refugiați am avut ocazia să ascult povestea de viață a unui tânăr căruia i-a fost răpită iubita de către ISIS. Acesta a încercat să o răscumpere de mai multe ori, însă a eșuat de fiecare dată. Le-a oferit bani și a ucis inclusiv un membru al formațiunii teroriste, însă fără succes. Se pare că cei doi îndrăgostiți comunicau prin intermediul scrisorilor sau a telefonului, nu știu exact, iar după o perioadă de aproximativ doi ani de când tânăra se afla în custodia teroriștilor, ca și sclavă sexuală, bărbatul a primit un mesaj de la prietena sa spunându-i că nu mai rezistă și că își pune capăt zilelor. De atunci nu a mai auzit nimic de ea. Povestea aceasta m-a marcat profund, mai ales că în fiecare seară, în tabără, bărbatul cânta celor prezenți un cântec de dragoste dedicat iubitei sale”, a mărturisit Andrei.

Sunt oameni ca și noi toți!

„Refugiații trăiesc în condiții precare, trebuie să ne gândim că majoritatea au fost studenți, medici sau profesori. Am avut ocazia să văd câteva poze cu traiul lor de zi cu zi și, în unele cazuri, pot să afirm că era mai bun și decât al nostru, din România. În tabără însă, traiul lor nu este unul foarte bun. Trebuie să ne gândim că tabăra de la Petra Olympus este ca și un fel de închisoare, doar că ți se permite să părăsești incinta”, a mai spus Andrei.

A fost o foarte bună modalitate de a face practică. A îmbinat „utilul” cu „plăcutul”

Andrei a pășit în Petra Olympus Refugee Camp ca și un tânăr practician-voluntar, iar scopul său a fost să identifice cazurile grave de psihologie care, din păcate, de cele mai multe ori, dădeau spre psihiatrie. Chiar și așa, s-au legat numeroase prietenii.

„Această experiență a fost o foarte bună modalitate de a face practică, iar principalul lucru pe care-l făceam era să identific problemele grave de psihologie. Din păcate, multe probleme duceau nu către un psiholog, ci către un psihiatru. Cele mai multe probleme cu care se confruntă cei de acolo sunt cele de PTSD (n.r. Posttraumatic stress disorder – simptome de stres post-traumatic). Imaginați-vă că persoanele care se confruntă cu astfel de afecțiuni au atacuri de panică și retrăiesc momentele traumatice cu care s-au confruntat la un moment dat. Totodată, cei care suferă de această afecțiune au impresia că amenințarea este în continuare actuală și adoptă, de cele mai multe ori, o atitudine defensivă, uneori chiar agresivă. Și ca să vă dau un exemplu, era o doamnă acolo care și-a văzut fratele decapitat de jihadiști. Dacă această doamnă se confrunta cu o anumită doză de stres sau dacă vedea vreun element declanșator prin apropiere, care să-i aducă aminte de momentul traumatic, intra în panică și pe lângă faptul că striga își ducea mâinile la gât și se strangula singură. Când avea astfel de crize, trebuia să o imobilizăm ca să nu-și facă rău. Alte afecțiuni destul de întâlnite în tabără sunt depresia și anxietatea. Oamenii sunt triști… vin la medic pentru dureri, pentru că anxietatea, într-o formă avansată, se manifestă prin dureri de stomac, senzație de nod în gât sau prin dureri de spate. Aceștia se prezintă la medic din cauza durerilor și pleacă aflând că suferința lor este de fapt de natură psihologică, în special anxietate”, a afirmat tânărul student originar din Dej.

Dacă i se va mai ivi vreodată ocazia să plece, tânărul din Dej o va face cu cea mai mare plăcere

„Lucrând ca și voluntar în această tabără de refugiați, am avut ocazia să socializez cu diferite persoane din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania sau Noua Zeelandă și să leg prietenii. Mă bucur că am avut ocazia să fac cunoștință cu diferite culturi din lumea întreagă, mă bucur că am stat de vorbă cu aceste persoane lovite de soartă și că am încercat să le ajut. Nu regret niciodată că am ales să plec în vacanță într-o tabără de refugiați și, cu siguranță, dacă mi se va mai ivi vreodată ocazia că plec, o voi face cu cea mai mare plăcere”, a conchis Andrei.

GALERIE FOTO: